O istorie

a Transnistriei

 

         Odată cu destrămarea Uniunii Sovietice, īn multe regiuni ale fostului stat comunist multinaţional s-au reaprins pasiuni naţionaliste mai vechi, menţinute sub un control riguros de liderii de pīnă atunci de la Kremlin. Īn alte cazuri, tendinţele tot mai manifeste ale Moscovei de a-şi menţine influenţa īn teritoriile controlate īn mod direct pīnă nu de mult, au condus la (re)inventarea, īn unele foste republici sovietice acum independente, a unor focare separatiste menite să īmpiedice evoluţiile fireşti ale noilor state. O cale adesea folosită pentru legitimarea pe plan internaţional a tendinţelor centrifuge constă īn invocarea existenţei unor drepturi istorice ale ,,popoarelor” din aceste regiuni. Ascunderea unor realităţi istorice, falsificarea şi manipularea altora, pe baza unor argumente pseudoştiinţifice modelate īn ,,laboratoare” cu o īndelungată practică īn domeniu, iată cīteva dintre armele folosite cu predilecţie pe acest teren, şansele de succes fiind cu atīt mai mari cu cīt necunoaşterea istorică este mai profundă. Din păcate, Transnistria reprezintă o astfel de rană, deschisă de cīţiva ani  pe trupul Republicii Moldova. Dincolo de acţiunile politice menite să rezolve un asemenea ,,conflict īngheţat”, şi cu siguranţă īn sprijinul acestora, cunoaşterea istoriei acestei regiuni cu un anumit specific īn evoluţia sa devine o necesitate stringentă, mai ales īn condiţiile īn care istoricii romāni nu s-au aplecat prea mult asupra acestui subiect, cu cīteva notabile excepţii (Nicolae Iorga, Emil Diaconescu, Ion Nistor, Alexandru Boldur). Propunīndu-şi remedierea acestei lacune, un grup de cercetători de la Chişinău (Ion Chirtoagă, Ion Jarcuţchi, Elena Negru, Vasile Ciubuc, Rodica Solovei, Igor Caşu, Ghoerghe Cojocaru, Larisa Harea), sub coordonarea lui Demir Dragnev, a realizat, cu sprijinul Departamentului pentru Relaţiile cu Romānii de Pretutindeni, o lucrare cu caracter monografic dedicată acestei entităţi istorico-geografice din stīnga Nistrului (O istorie a regiunii Transnistrene din cele mai vechi timpuri pīnă īn prezent, Chişinău, Ed. Civitas, 2007, 520 p.).

         Nu sīnt deloc puţine dificultăţile de punere īn practică a unui asemenea demers, unul major constituindu-l lipsa, pīnă spre a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, a unei baze documentare consistente referitoare la trecutul acestui teritoriu, ,,aflat o perioadă īndelungată la periferiile altor state”. Īn epoca ţaristă, teritoriul dintre Nistru şi Bug, ce constituie o unitate geografică cu spaţiul de la vest de Nistru, avīnd ,,şi o componenţă etnică similară”, a fost studiat īn contextul Imperiului Rus, cu ignorarea elementului romānesc din regiune. Lucrarea de faţă prezintă, pe baza unor documente din arhivele din Chişinău, Moscova, Bucureşti, Odesa, ce vin să completeze informaţiile conţinute īn diferitele colecţii de izvoare precum şi cele oferite de literatura de specialitate, aspecte ale evoluţiei istorice a populaţiei din raioanele estice ale Republicii Moldova, īncepīnd cu istoria veche şi antică. Densa informaţie a prezentei lucrări este structurată īn opt mari capitole, precedate de o lămuritoare Introducere şi de o necesară secţiune ce prezintă cīteva aspecte esenţiale privind poziţia geografică şi cadrul natural al regiunii de dincolo de Nistru. Primul capitol (Epoca străveche şi antică) evidenţiază faptul că teritoriul de la est de Nistru a fost parte integrantă a spaţiului geto-dac, īmpărtăşind cu acesta evoluţiile istorice majore, precum procesul de romanizare. Ulterior, īn secolele VI-IX, confruntarea cu valurile succesive de populaţii migratoare nu a dus la eliminarea elementului romanic din regiune, ci dimpotrivă, la īncheierea procesului de formare a poporului romān şi a limbii romāne, consecinţa īn plan politic fiind apariţia primelor formaţiuni politico-teritoriale romāneşti, aşa după cum aflăm din capitolul al II-lea (De la constituirea civilizaţiei medievale pīnă īn secolul al XVI-lea). Capitolul al III-lea (De la medieval la modern) se prezintă ca unul dintre cele mai consistente ale lucrării, trasīnd liniile principale ale evoluţiei istorice ale zonei, īn contextul mai larg al evenimentelor din īntreg spaţiul romānesc şi est european, de la constituirea Moldovei ca stat pīnă la sfīrşitul secolului al XVIII-lea. Deşi Nistrul devine hotar īntre statul moldovean şi cel polon, autoritatea domnilor de la răsărit de Carpaţi s-a făcut adesea simţită şi la est de Nistru, mai ales īn perioadele de tulburare a relaţiilor dintre principalii actori de pe scena politică regională, precum Regatul Polono-Lituanian, Hanatul din Crimeea, Imperiul Otoman şi, īncepīnd cu secolul al XVIII-lea, Imperiul Rus şi Imperiul Habsburgic. De amintit īn acest context episodul īn care domnul Moldovei Gheorghe Duca a fost numit şi hatman al unei părţi a teritoriului dintre Nistru şi Nipru. Īn capitolul următor (Spaţiul din stīnga Nistrului īn componenţa Imperiului Rus) se urmăreşte modul īn care teritoriul aflat la est de Nistru a īmpărtăşit cu partea Moldovei, īncorporată Rusiei ţariste īn 1812, aceleaşi fenomene de rusificare şi deznaţionalizare, dar şi de impulsionare a mişcării naţionale la cumpăna secolelor XIX şi XX. Īn Sfatul Ţării creat la Chişinău la 21 noiembrie 1917, zece locuri erau prevăzute pentru moldovenii din stīnga Nistrului. Evoluţiile politice ulterioare au dus īnsă la crearea īn stīnga Nistrului, de către sovietici, a unei republici sovietice ce avea drept scop extinderea ,,revoluţiei proletare” īn Romānia şi īn ţările balcanice, perioadă analizată īn detaliu īn capitolul al V-lea (Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească). Capitolele al VI-lea (Transnistria īn perioada administraţiei civile romāneşti), al VII-lea (Raioanele de est ale Republicii Moldova īn perioada postbelică) şi al VIII-lea (Separatismul transnistrean: aspecte interne şi internaţionale) urmăresc destinul acestei regiuni īn perioada contemporană, acordīnd o atenţie specială premiselor izbucnirii conflictului militar de la Nistru, precum şi perspectivelor soluţionării acestuia.

         Iată aşadar o lucrare o lucrare consistentă, ce oferă o informaţie bogată asupra destinului istoric zbuciumat al teritoriului transnistrean, indispensabilă cercetătorului onest al evoluţiilor politice actuale din această parte de Europă.

 

Mihai-Cristian AMĂRIUŢEI