FORME DE INTEGRARE

A COMUNITĂŢII ROMĀNE DIN ITALIA

 

Demersul nostru de cercetare porneşte de la analiza unui fenomen total nou al raporturilor dintre Italia şi Romānia după 1989, un fenomen īn continuă desfăşurare şi progres īn ambele direcţii: pe de o parte, prezenţa īn Italia a zeci de mii de romāni stabiliţi īn această ţară (o imigraţie economică īntr-o primă fază, cu diverse niveluri de pregătire culturală şi care implică diverse probleme de integrare culturală şi de educaţie) şi, pe de altă parte, o prezenţă īn creştere a italienilor īn Romānia (ca urmare a delocalizării firmelor industriale şi comerciale italiene). Īntr-o privire de ansamblu a fluxurilor bidirecţionale ale acestui fenomen se poate constata că cele două popoare şi culturi par să se cunoască foarte puţin, cu toate că au origini lingvistice comune şi asemănări īn dezvoltarea istorică modernă.

Īn cadrul raporturilor bilaterale ale celor două ţări, un prim pas necesar – atīt pentru partea italiană, cīt şi pentru partea romān㠖 este corecta cunoaştere şi evaluare a fenomenului de imigraţie a romānilor īn Italia, cu toată problematica pe care acesta o impune īn contextul formelor de integrare socială, economică, culturală şi politică. Este important să precizăm de la īnceput că, īncă de la 1 ianuarie 2004, comunitatea romānilor din Italia ocupă primul loc īn rīndul comunităţilor străine prezente pe teritoriul italian, conform datelor oficiale oferite de Institutul Naţional de Statistică din Italia (ISTAT). Cele mai recente date oficiale publicate de către acelaşi Institut Naţional de Statistică din Italia arată că, la 1 ianuarie 2006, comunitatea romānească din Italia număra 298.000 de persoane, confirmīndu-şi primatul īn ierarhia comunităţilor străine de pe teritoriul statului italian.

Īn ultimii douăzeci de ani s-au constituit comunităţi romāneşti īn multe regiuni ale Italiei, cele mai numeroase fiind īn Lazio (Roma şi provincia), īn Piemont (Torino şi provincia), īn Lombardia (Milano şi provincia), īn Veneto (īn zona oraşelor Padova, Verona, Treviso, Venezia), īn Toscana (Florenţa şi provincia).

Aceste comunităţi s-au format cu precădere īn jurul bisericilor ortodoxe romāneşti prezente pe īntreg teritoriul italian, al căror număr se estimează a fi de circa 44, īnregistrate şi pe site-ul Ministerului de Afaceri Externe al Romāniei. Alături de bisericile ortodoxe romāneşti se află bisericile romano-catolice cu preoţi romāni, īn număr de 10, ca şi cele greco-catolice, īn număr de 4.

Īn Italia funcţionează circa 21 de asociaţii culturale romāneşti, a căror prezenţă şi activitate este īn plină expansiune, odată cu creşterea şi consolidarea comunităţilor de romāni din diferite localităţi şi regiuni ale Italiei. O menţiune specială aici o merită Asociaţia culturală istro-romān㠄Andrei Glavina”, īnfiinţată īn 29 aprilie 1994 la Trieste şi avīnd drept scop salvarea romānilor istrieni, păstrarea etniei şi a limbii lor. Preşedintele asociaţiei, dr. Petru Raţiu, a contribuit īn cele mai diverse feluri la popularizarea problematicii istriene. Din 1995 a īnceput şi publicarea unor cărţi īn dialect, prima fiind Calendaru lu rumeri din Istria, iar din 1996 apare şi prima publicaţie istro­romānă, intitulată semnificativ Scrisore catre frat Rumer.

Există, de asemenea, īn Italia o seamă de centre de studii şi fundaţii cu caracter romānesc, dintre care unele editează şi publicaţii īn limba romānă, cea mai importantă fiind „Gazeta Romānească”, ziarul romānilor din Italia, o publicaţie bilingvă (īn romānă şi italiană) care apare la Roma din 2001, iniţial bilunar㠖 cu 5.000 de exemplare la fiecare număr şi 20 de pagini, pentru ca, de la īnceputul anului 2005, datorită marelui succes de public, să devină un săptămīnal de 24 de pagini, cu un tiraj de 20.000 de exemplare la fiecare număr şi cel puţin 40.000 de cititori. După trei ani de la apariţie, a devenit cea mai vīndută publicaţie străină din această ţară. Īn 2002, cotidianul „Il Tempo” cataloga ziarul ca pe un „fenomen cu succes fulgerător la public”.

Menţionăm că la 28 mai 2005 s-a constituit Liga Romānilor din Italia, o asociaţie naţională care se deosebeşte de celelalte ligi şi federaţii prin faptul că reuneşte īn sīnul său, pe līngă majoritatea asociaţiilor romāneşti active īn Italia, şi reprezentanţi ai ziarelor romāneşti, oameni de afaceri romāni şi, īn general, persoane care, prin activitatea lor, contribuie la integrarea romānilor īn societatea italiană. Īn cadrul Ligii Romānilor din Italia, fiecare asociaţie īşi menţine autonomia (atīt funcţională, cīt şi juridică), fiind reprezentată de cel mult trei membri. Alături de persoanele juridice (asociaţiile), din Ligă fac parte şi persoane fizice care nu aparţin nici unei asociaţii sau organizaţii, dar care au demonstrat disponibilitatea şi capacitatea de a conlucra pentru comunitatea romānească. Cu aceste forţe, Liga Romānilor din Italia şi-a propus să devină interlocutorul principal al comunităţii romāneşti din Italia cu autorităţile romāneşti şi italiene. Īn decursul anilor, LRI a apărat drepturile şi interesele comunităţii romāneşti din Italia, promovīnd īn acelaşi timp o imagine corectă a Romāniei, ghidaţi de principiile legislaţiei italiene.

Un moment important īn viaţa socială a romānilor din Italia īl reprezintă constituirea, la 9 noiembrie 2006, a Partidului politic al romānilor din Italia „Identitatea romānească”, un partid naţional a cărui activitate se desfăşoară la nivel regional, provincial şi comunal. Simbolul Partidului este reprezentat de un cerc al cărui fond este alb, cu īnscrisul de culoare neagră īn semicercul superior: „IDENTITATEA ROMĀNEASCÔ, iar īn semicercul inferior: „PARTITO DEI ROMENI D'ITALIA”, avīnd īn centru-stīnga drapelul italian, iar īn centru-dreapta steagul romānesc. Scopul Partidului „Identitatea Romāneasc㔠este acela de a ajuta, dezvolta şi determina integrarea socio-culturală şi politică a comunităţii romāneşti din Italia, prin prisma rădăcinilor culturale latine comune care apropie poporul italian de cel romān. Partidul promovează şi susţine ca priorităţi ale propriului program toate acele măsuri care pot īmbunătăţi şi realiza integrarea legală a cetăţenilor romāni īn Italia, cum ar fi, īn primul rīnd, īnfiinţarea de grădiniţe şi şcoli, atīt publice, cīt şi private, īn care limba romānă să fie considerată a doua limbă.

O fază ulterioară de maturizare a mişcării asociative romāneşti din Italia o reprezintă afilierea acesteia la structurile internaţionale ale diasporei romāneşti. Remarcabil este, īn acest sens, proiectul promovat de publicaţia „Gazeta Romāneasc㔠şi Asociaţia cultural-sportiv㠄Romania” din Italia, de Asociaţia „Dacia” din Germania, de Radio „Z”, post de radio īn limba romānă al romānilor din Germania, de Romanians Worldwide Group din Olanda, organizaţie de lobby pentru Romānia, şi FEDROM – Federaţia Asociaţiilor de Imigranţi Romāni din Spania, īn vederea creării Reţelei Romanian Network (RN), organizaţie ale cărei baze au fost puse la Haga, īn 7 noiembrie 2004. Scopul constituirii acestei „Reţele romāneşti” este crearea unui cadru care să ofere posibilitatea de cunoaştere reciprocă, comunicare şi colaborare īntre comunităţi, asociaţii, personalităţi şi mass-media īn diaspora romānă, īn vederea stabilirii unor parteneriate al căror obiectiv este promovarea imaginii romānilor şi Romāniei īn contextul unor problematici concrete (integrarea Romāniei īn structurile europene, rezolvarea unor situaţii existente īn cadrul comunităţilor romāneşti, inclusiv a celor din vecinătatea ţării etc.). Prin componenţa şi obiectivele stabilite, RN poate deveni o organizaţie cu şanse reale de a desfăşura o activitate credibilă de lobby īn beneficiul tuturor romānilor şi al ţării lor de origine.

Īn consecinţă, pentru o evaluare corectă a rolului comunităţii romāneşti din Italia, este necesar a se avea īn vedere următoarele aspecte pe care am īncercat să le prezentăm aici:

·        Romānia are o forţă de muncă predispusă către migraţie;

·        Statul are nevoie de sprijinul romānilor din emigraţie pentru afirmarea identităţii şi a intereselor romāneşti;

·        Asociaţiile romāneşti reprezintă realităţi locale importante īn ţările īn care activează;

·        Unitatea de acţiune poate aduce un plus de eficienţă īn afirmarea intereselor romāneşti īn context internaţional.

Īn ceea ce priveşte partea italiană, se poate constata un interes crescīnd pentru cultura romānă īn mod complet şi cu informaţii specializate īn toate domeniile (de la aspectele lingvistice şi literare, la cele privind istoria, arta şi mai ales societatea şi economia romānească, raportul dintre religie şi etica socială, dialogul dintre confesiunile creştine, problema minorităţilor).

 

Afrodita Carmen CIONCHIN