Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina

– 145 de ani de existenţă

 

   În zilele de 5 şi 6 mai anul curent, la Rădăuţi şi Cernăuţi, vechea Societate pentru Cultură a bucovinenilor şi-a serbat cei 145 de ani scurşi de la înfiinţarea ei. La 1 mai 1862, la Cernăuţi, în condiţiile revenirii la un regim constituţional în Imperiul Habsburgic, un grup de boieri şi intelectuali în frunte cu fraţii Gheorghe şi Alecu Hurmuzachi, sprijiniţi de preoţimea românească a Bucovinei, au înfiinţat „Reuniunea pentru Leptură”. Reuniunea avea să-şi schimbe denumirea în Societatea pentru Literatura şi Cultura Română în Bucovina în 1865, pentru a deveni, începând din 1869, Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina (SCLRB), nume sub care s-a reactivat în martie 1990.

   Activitatea acestei glorioase societăţi culturale seamănă izbitor cu activitatea ASTREI transilvănene, care se înfiinţase numai cu nouă luni mai devreme şi care era considerată de bucovineni sora mai mare a SCLRB. Nimic din ceea ce a însemnat frământare românească în Bucovina de până la invazia sovietică în ţara noastră din 1944 nu a fost străin acestei admirabilei organizaţii a societăţii civile bucovinene. A luptat pentru şcoli de toate gradele, cărţi şi publicaţii în limba română, viaţă artistică şi religioasă în limba română şi, în general, pentru afirmarea românilor în toate domeniile vieţii sociale. Prin această societate culturală au păstrat românii bucovineni legătura cu fraţii lor din Ţară şi de pe alte meleaguri.

    Societatea culturală cernăuţeană şi-a creat în timp, prin jertfa materială a membrilor ei, o bază materială puternică, compusă din unităţi economice, internate, tipografii, şcoli, biblioteci şi săli de lectură, case naţionale, edificii impunătoare şi terenuri, care i-a permis să-şi îndeplinească cu succes obiectivele de activitate pe care şi le-a propus. Se spune că nu a existat intelectual român din Bucovina format începând cu sfârşitul secolului al XIX-lea şi până spre mijlocul secolului al XX-lea care să nu fi beneficiat de ajutorul acestei organizaţii. Mulţi afirmă ca nici unirea Bucovinei cu Ţara din 1918 n-ar fi fost posibilă fără activitatea de decenii depusă în slujba românismului de către Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina.

    Realitatea politică contemporană, cu Bucovina împărţită între România şi Ucraina, consecinţă a înţelegerii dintre Hitler şi Stalin din 1939, cu pericolul iminent de deznaţionalizare a românilor din partea Bucovinei ocupată de Ucraina justifică existenţa şi în zilele noastre a Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina.  La reactivarea ei din 1990 Societatea a preluat şi adaptat statutul adoptat în 1931, ajungând să aibă astăzi o structură organizatorică asemănătoare celei din perioada interbelică, desigur fără averea materială, care în parte covârşitoare a rămas în partea ocupată a Bucovinei.

    În cadrul manifestării aniversare de la Rădăuţi, la care au participat reprezentanţii Prefecturii şi ai Consiliului Judeţean Suceava, ai Universităţii „Ştefan cel Mare” şi ai Muzeului Bucovinei, ambele din Suceava, reprezentanţi ai românilor din regiunea Cernăuţi (Ucraina), autorităţile locale rădăuţene, membri ai Societăţii din localitate şi ai filialelor din ţară şi un numeros public, s-a oficiat o slujbă de pomenire a celor care au condus Societatea de-a lungul anilor şi s-a desfăşurat un simpozion comemorativ. Au susţinut comunicări: prof.univ.dr. Alexandrina Cernov, membră de onoare a Academiei Române, prof.univ.dr. Mihai Iacobescu, conf.univ.dr. Ştefan Purici, dr. Ilie Luceac, prof. Carmen Andronachi, col.(r) George Galan, prof. Petru Bejenaru.

    Manifestarea din ziua de 6 mai de la  Cernăuţi a fost organizată, în colaborare, de către Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina şi Fundaţia Umanitară „Casa Limbii Române” din Cernăuţi şi a avut loc în sala de spectacole a Facultăţii de Medicină din cadrul Universităţii de Stat din Cernăuţi, decorată cu portretele celor treisprezece foşti preşedinţi şi preşedinţi de onoare ai Societăţii trecuţi la cele veşnice. După ceremonia religioasă pentru pomenirea celor ce s-au jertfit pentru o viaţă naţională românească în Bucovina, oficiată de preoţi localnici şi din Ţară, a urmat o serie de comunicări de evocare a trecutului istoric al Societăţii. Au vorbit: Vasile Tărâţeanu, preşedinte al fundaţiei organizatoare, Mircea Irimescu, preşedintele SCLRB,  Ion Popescu, deputat în Rada Centrală a Ucrainei, prof.univ. Alexandrina Cernov, prof. Mircea Lutic, prof. Romeo Săndulescu, consulul general al României la Cernăuţi. În încheierea manifestării, la care a asistat un public numeros, a susţinut un concert de muzică populară românească şi poezie Sofia Vicoveanca. Au fost momente emoţionante care, de multe ori, au umplut de lacrimi ochii participanţilor. 

 

Mircea Irimescu