Romānii din afara graniţelor ţării. Evoluţie istorică şi situaţie prezentă īn contextul integrării Romāniei īn Uniunea Europeană

 

         Coordonat de doi istorici ieşeni īn devenire convingătoare, deşi īncă foarte tineri, Mircea-Cristian Ghenghea şi Iulian Pruteanu-Isăcescu, şi apărut īn condiţii grafice excepţionale la Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2006 (al cărei director de marketing este tīnăra editoare Irina Ioniţă), volumul, cu titlul precizat mai sus, īnsumează contribuţii de substanţă, subsumate īn subtitluri referitoare la etnia romānofonă din ţările vecine, dintotdeauna sau temporar, Romāniei actuale. Ele reproduc comunicările Simpozionului Internaţional Iaşi-Chişinău din 8-12 noiembrie 2006.

         De interes general şi, īn consecinţă, accesibil publicului larg, nespecializat, este contribuţia lui Lucian Merişcă (p. 266-290), care se referă, pe baza datelor de pe Internet privitoare la romāni, la numărul actual total al romānilor (care se declară ca atare), din Romānia sau din diaspora, şi dă adresele de e-mail ale instituţiilor politice şi culturale din zeci de ţări, care pot facilita comunicarea interetnică. Aflăm următoarele: Uniunea Latină īl estimează la 30 de milioane (adică 0,5% din populaţia mondială); actualmente, cei mai mulţi din diaspora sīnt īn 36 de ţări de pe toate continentele, īn Republica Moldova, apoi īn Serbia, Spania şi Italia (īmpreună cu 2,3 milioane de romāni), ponderea lor fiind acum mai redusă decīt era altădată īn SUA, Germania şi īn alte ţări; romānii sud-dunăreni rămīn la aproximativ 300.000, cei mai mulţi fiind īn Grecia şi Macedonia; numărul internauţilor romāni trece de patru milioane; activităţi culturale īn romānă au loc īn cele mai multe ţări īn care trăiesc romāni. Contribuţia lui Lucian Merişcă este de mare utilitate pentru cei ce vor să călătorească sau să se stabilească īn ţări din afara graniţelor Romāniei.

         Se īnscriu īn aceeaşi arie tematică precizările privind rolul ASTREI īn colaborarea romānilor din ţară cu cei din afara Romāniei (Emilia Feier, Maria-Daniela Pănăzan), sau referitoare la viaţa culturală, de acum şi din trecutul apropiat, īn limba romānă, din Panciova-Serbia (Octavian Suciu, Lucian Suciu). Sīnt rezumate intervenţii la mese rotunde făcute de Vasile Tărīţeanu (Ucraina), Ivo Filipov şi Ivan Alexandrov (Timocul bulgăresc), Zvonko Trailovici (Timocul sīrbesc), Ion Ţurcanu, Nicolae Dabija, Gheorghe Palade, Anatol Petrencu (Chişinău), īn care, frecvent, sīnt aduse īn discuţie date concrete şi convingeri bazate pe ele, referitoare la marginalizarea elementului romānesc impusă instituţional, o atitudine care contrastează cu aceea a politicii culturale romāneşti actuale, dispusă să reducă fenomenul romānesc īn favoarea celui alogen.

         Scrisoarea deschisă adresată Preşedintelui Republicii Moldova, Vladimir Voronin, de conducerea Despărţămīntului ASTRA „Mihail Kogălniceanu” Iaşi constituie un protest ferm la adresa atitudinii antiromāneşti a factorilor de conducere de la Chişinău, al căror exponent este preşedintele actual al Rep. Moldova, atitudine concretizată īn falsificarea istoriei romānilor basarabeni – şi a romānilor īn general – şi īn denigrarea reprezentanţilor mişcării naţionale (nu naţionaliste!) īn haină romānească. Scrisoarea este un mesaj de solidarizare cu intelectualitatea basarabeană, ostracizată, indiferent de originea ei etnică, pentru idealurile ei cinstite, şi un apel la revenirea la normalitate frăţească şi interetnică. Mesajele semnate de Areta Moşu, vicepreşedinte al ASTREI, şi Nicolae Ursulescu, arheolog şi istoric ieşean, se īnscriu īn acelaşi curent de idei.

         Cunoscutul lingvist clujean Onufrie Vinţeler (slavist şi lexicolog) rezumă o amplă cercetare originală, īncă nepublicată integral īn volum, īn care, aducīnd īn discuţie zeci de etimoane slave şi din alte arii lingvistice şi mitologice, susţine originea larg slavă a originii denumirii, īn variante numeroase, de valah „romān”, aceasta datorīndu-se, după convingerea sa, ariei Evului Mediu slav oriental, care continua un termen indo-european (deci străvechi) *uols , *uels „crescător de animale”, ceea ce romānii şi strămoşii lor au fost dintotdeauna. Implicit este contrazisă etimologia, acceptată general de secole, după care etimonul primar este vechiul german *walh, provenit din numele unui trib celtic, Valcae. Demonstraţia īntreagă va veni o dată cu publicarea monografiei anunţate. Nu este exclus ca origine slavă să fi avut chiar etimonul german, dată fiind toponimia germană originar slavică.

         O sinteză originală bazată pe relaţionări inedite de date, unele cu implicaţii genealogice importante privind Maramureşul medieval, este realizată de istoricul clujean Marian Nicolae Tomi, care a publicat recent, īn 2005, o lucrare impresionantă Maramureşul istoric īn date. Se fac referiri de ordin istoric, etnic şi confesional, totul armonizat īntr-o construcţie convingătoare. Numele a opt familii ruseşti de origine romānească sīnt prezentate de Lucian-Valeriu Lefter şi Ludmila Bacumenco. Mitul politicii neogreceşti faţă de aromāni, īn secolele al XIX-lea şi al XX-lea, este demontat, pe baze documentare, de Ionuţ Nistor, asuprirea ei culturală depăşind-o cu mult pe aceea turcească, pe care a substituit-o din primele decenii ale veacului al XIX-lea, iar mitul habsburgic – cultural, economic, interetnic ş.a. – de cunoscutul istoric sucevean al Bucovinei istorice, Mihai Iacobescu. Migraţia la catolicii din Moldova este examinată de Anton Despinescu.

         Mai multe studii, de interes mare pentru istoricul īnvăţămīntului īn limba romānă īn ţări şi teritorii vecine – Basarabia, Ucraina, Serbia ş.a. – sīnt semnate de Ion Agrigoroaie, Maria Danilov, Nicolae Ciubotaru, Dan Jumară şi Vadim Bacinschi. Despre foşti īnalţi ierarhi romāni, Visarion Puiu, scrie Dorel Man, despre arta arhitecturii īn timpul lui Vasile Lupu, Gheorghe Macarie (care are preocupări constante īn acest domeniu), iar despre literatura romānă īn ţările vecine, īntre 1945 şi 2000, Catinca Agachi.

         Īn sfīrşit, precizări importante referitoare la fenomene politice cu implicaţii romāneşti majore, īn epoca modernă, fac Gheorghe Iacob, Mariana Ţibuleac, Ion Ţurcanu, Mircea-Cristian Ghenghea.

         Toate, sau aproape toate, studiile şi articolele de interes special, prezentate succint aici, vor fi reluate, credem, de specialişti, după aria de cercetare, şi integrate īn lucrări mai ample, care vor lumina mai clar, fără cenzură extra-ştiinţifică, trecutul şi prezentul fenomenului romānesc. Se va dovedi astfel că atīt volumul cīt şi Simpozionul care l-a generat au constituit iniţiative deosebit de importante, ASTRA ieşeană confirmīndu-şi poziţia de frunte īn ansamblul ştiinţific şi cultural actual.

 

Petru Zugun