CONTRIBUȚII LA ISTORIA PRESEI SCRISE A ROMÂNILOR DIN JURUL ROMÂNIEI

 

În ultimii ani au apărut mai multe dicționare importante și utile, care au inclus în criteriile și sfera lor de cuprindere și prezentare, cel puțin ca premiză, și publicațiile seriale ale românilor de peste granițe, dar în mod real, cum vedem din ceea ce au publicat, în cele din urmă au făcut-o într-o măsură parțială, cu numeroase omisiuni. Ne referim la cele două dicționare importante ale presei românești, unul redactat de către soții Nicolin și Georgeta Răduică (1995), altul, mult mai complet și mai bun, redactat de către profesorul Ioan Hangiu, care a parcurs un binevenit și amplu proces de completare și perfecționare de la prima ediție, din anul 1990, pînă la ediția a treia, din anul 2004. /1/ De asemenea ne referim la unele dicționare domeniale, sau zonale /2/, dar în mod deosebit ne referim la primele patru volume din Dicționarul general al literaturii române /3/, respectiv la întîrzierea volumului privind serialele din Bibliografia românească modernă (1831-1918) /4/, ori la dificultatea vreunui progres în aceeași direcție, la ceea ce ar trebui să fie bibliografia românească pentru perioada contemporană și curentă, adică din ultimii 85 de ani.

Astfel că notele și descrierile noastre nu se doresc să fie altceva, decît tot atîtea fișe referențiale, făcute în respectul standardului de descriere de tipul I.S.B.D. (S), pentru a da prilejul unor analize și propuneri de primire și îmbrățișare în cultura și literatura limbii române a produselor revuistice, ce se nasc cu greutate și se mențin cu și mai mare greutate în mediul cultural al cununei românilor din jurul României. Aceștia sînt în număr semnificativ, au tradiții și identitate etnoculturală, ei formează o bună compresă, care absoarbe răcelile și frisoanele României, prin teritoriul și ființa lor se face trecerea și petrecerea internațională a României, dar cel mai adesea se face fără ei, sau se trece prin ei ca prin gară, ori nici măcar așa, deoarece se sare peste ei, se trece pe deasupra lor.

Inițierea editării la Oradea a revistei Familia română, începînd din primăvara anului 1999, a dat ocazia și rama de întîlnire anuală cu o seamă de exponenți culturali și literari ai acestor zăcăminte de români, cu ziariști și scriitori de la Giula, Seghedin și Budapesta, de la Uzdin, Vîrșeț și din satele Voivodinei românești, de la Cernăuți și Chișinău, dar mai ales de la Cahul, Reni, Ismail sau Odesa, ori de la românii din Maramureșul de dincolo de Tisa. Întîlnirea cu ei s-a prelungit în paginile revistei, avînd în vedere că obiectivul principal al revistei noastre, cu apariție trimestrială, îl formează tocmai solidaritatea cu românii de pretutindeni, prin pagini comune, reflectarea realității lor culturale și literare, pentru a fi ordonată ca un fagure de diversitate în unitatea culturii românești.

Aceluiași scop i-au servit excursiile noastre documentare la românii din jurul României, regăsibile în descrierile de caz și necaz, publicate de revistă, cît și încercarea de a aduna și forma un fond de cărți și reviste la Biblioteca Județean㠄Gh. Șincai” Bihor din Oradea, prelucrate biblioteconomic sub sigla FRP = Fondul românilor de pretutindeni, constituit din documente monografice și seriale, editate de aceștia.

Astfel că informațiile și fișele de descriere pe care le putem acum prezenta sînt deduse din intrările de materiale tipărite, sosite astfel la Oradea și organizate ca atare în bibliotecă în perioada 2000-2005.

 

 

PRESA ROMÂNILOR DIN DREAPTA TISEI

Dicționarele amintite și menționate în note au cuprins un minimum de informații despre o parte numai din revistele românilor care apar la Cernăuți, dar nu ne spun nimic despre aspirația către comunicarea prin tipar a populației românești din actuala regiune Odesa, care în fapt a înglobat sudul Basarabiei, de la Reni și Ismail pînă la Bolgrad, Sărata, Frumușica Veche, Bender și Cetatea Albă. /4/

După cum nu ne spun nimic despre noua revistă Familia de la Herța, sau cu atît mai puțin despre zbaterile românilor de la nord de Sighetul Marmației, de dincolo de Tisa, pentru a avea ziar și revistă în limba română.

          Pentru a delimita subiectul, ne vom ocupa acum de aceștia din urmă, care au fost mereu neglijați și uitați de memoria colectivă din țara-mamă România.

În acest context, netulburat acolo nici de comerțul clandestin cu țigări și alcool și nici de rakeții care operau în pădurile dintre Hust și Muncacevo, făcînd să dispară mașinile ce se aventurau noaptea pe acel drum întunecat, în luna aprilie a anului 2001, în mod surprinzător se formează în raionul Teacevo, adică pe românește Teceul Mare, Uniunea Regională a Românilor din Transcarpatia numită Dacia, cu sediul la Apșa de Jos, localitate integral românească, dar din considerente speciale botezată oficial Dibrova, ca urmare a unor evenimente locale din anul 1947-1950. Noua organizație culturală apare sub conducerea medicului Ion M. Botoș și începe să editeze un buletin lunar în format A4, care nu numai că rezistă, dar evoluează și trece în format tabloid, însumînd în perioada 2001-2006 un total de 63 de numere, din care 20 de numere în format A4, apoi 43 de numere în format tabloid, de 30 X 41 cm, de cîte patru pagini fiecare. /5/

Ca preambul se cuvine să spunem că în perioada interbelică a veacului trecut zona a avut parte de o mișcare locală mass-media destul de bogată și diversă, din moment ce au apărut nu mai puțin de 30 de seriale la Sighetul Marmației, cel mai important fiind Graiul Maramureșului, cu apariție între anii 1932-1940, reluat în 1946-1950 și cu serie nouă din 1990, dar la Baia Mare. /6/ Acum putem spune că după acesta, ca longevitate se poate situa serialul Apșa, care a îndeplinit o misiune culturală istorică, deoarece venea pe un mare gol de presă, care se cerea contenit și acoperit în mod adecvat.

În intervalul dintre serialul Graiul Maramureșului (1932-1940 și 1946-1950) și gazeta Apșa (2001-2005) au existat cîteva pîlpîiri de presă în limba română, dincolo de Tisa, care se pot rememora în spațiu puțin, ele venind din direcția propagandei oficiale, sau din partea unor intelectuali români de la Sighet, ori de la Cernăuți.

Prima încercare s-a petrecut la 7 noiembrie 1957, cînd începe să apară un buletin lunar cu scop propagandistic, primul număr fiind dedicat Marelui Octombrie, la a 40-a aniversare a loviturii de stat dată de V.I. Lenin, a cărui fotografie apare pe prima pagină. Am cunoscut șase numere din acest serial, care se poate descrie astfel, în tehnica I.S.B.D.(S):

 

PRIETENIA NOROADELOR: Organul conducerii colhozului Prietenia popoarelor din satul Dibrova, raionul Tiacevo, regiunea Transcarpatia. Redactor Nuțu V. Marina, secretarul Organizației de partid. - Teceu: Tipografia raională, 1957.

Nr. 1: Joi 7 noiembrie 1957. - 2 p.; 32 X 20 cm.

Au apărut șase numere în doi ani, 1957 și 1958.

Textul este în limba română cu litere rusești și vorbește despre înflorirea Dibrovei colhoznice sub razele marelui octombrie. Tiraj 530 ex. Nr. 2 (4) apare în 12 februarie 1958; nr. 3 (5) în 16 aprilie; nr. 4 (6) în 26 mai 1958. De ce a sucombat atît de repede o publicație serială, care avea subvenție și difuzare oficială? E de presupus că a fost respinsă în așa măsură de psihologia dîrză a apșenilor, încît s-a văzut că nu își face drum și devine ridicolă.

În replică, în anii care au urmat, de mai multe ori gazeta raională oficială, în limba ucraineană, Drujba a fost tradusă și publicată în limba română, sub titlul echivalent Prietenia, fiind o copie, care nu reflecta problemele și aspirațiile comunităților românești.

Prin anii 1996-1998, apar cîteva suplimente ale gazetei Renașterea maramureșană, în format A3 (31 X 42 cm), text în limba română și alfabet latin, cu sumar interesant, de identitate culturală, sub semnăturile unor lideri din anturajul Asociației social-culturale „George Coșbuc” de la Slatina, adică Gheorghe Șimonca, Ion Mihalca, Gheorghe Moiș, Dumitru Mocanu, Ion Huzău.

Urmează o pauză de cîțiva ani, în care eșuează încercarea de a publica gazeta Neamul românesc într-o ediție unică, deoarece materialele trimise spre aprobare la Cernăuți… s-au pierdut. Pentru accesul românilor din Maramureșul istoric la litera tipărită au rămas gazetele de la Cernăuți, în primul rînd Concordia, care avea corespondent la Slatina pe Ioan Huzău și se distribuia în 300 de exemplare. Apoi, prin 1997 a apărut gazeta bilingvă Lumea = Svit, care venea în 500 de exemplare, tot de la Cernăuți.

Din România soseau 10 exemplare din Curierul Românesc, trimise de Fundația Culturală Română, respectiv trecea apa Tisei un număr neprecizat de exemplare din noua serie a gazetei Graiul Maramureșului, de la Baia Mare, sau din Jurnalul de Sighet, editat și scris de dr. Nicolae Iuga, pînă cînd acesta l-a suspendat din cauze financiare.

În acest context, cu totul sărac în presă românească, Uniunea Regional㠄Dacia” a românilor din Transcarpatia editează la 19 mai 2001 primul număr din Buletinul său lunar, grație inițiativei și voinței de a face bine a președintelui Ion M. Botoș, ajutat de profesorul Taras Dațio, de la Universitatea din Ujgorod. Prezentăm descrierea I.S.B.D. (S):

APȘA: Organ informativ al Uniunii regionale din Transcarpatia „Dacia” / Redactor Taras Dațio. - Apșa de Jos. Nr. 1, 19 mai 2001. - 2 f.; 31 X 20 cm. Tiraj 100 ex.

Nr. 2, 26 mai; nr. 3, 2 iunie; nr. 4, 9 iunie; nr. 5, 16 iunie; nr. 6, 23 iunie; nr. 7, 30 iunie; nr. 8, 7 iulie; nr. 9, 14 iulie; nr. 10, 21 iulie; nr. 17, 11 septembrie; nr. 18, 13 septembrie; nr. 20, 23 septembrie 2001.

Buletinul s-a lucrat la un calculator Pentium III și s-a multiplicat la un xerox Toshiba 1360.

În cursul verii anului 2001, cu prilejul vizitelor noastre reciproce la Apșa de Jos, Slatina, Apșa de Mijloc, respectiv la Oradea, Voivozi și Marghita, adesea a venit în discuție problema presei, conjugată cu bogăția proiectelor culturale care ne veneau în minte. Din acest context, a ieșit deodată noua serie a Apșei, cu o nouă ținută a ei, de gazetă lunară autentică, în format tabloid, avînd următoarea descriere:

APȘA: Gazeta regională social-politică din Transcarpatia; Organ informativ al Uniunii Regionale din Transcarpatia „Dacia” / Președinte Ion M. Botoș; Redactor șef Taras Dațio. - Apșa de Jos: Uniunea Regională din Transcarpatia „Dacia”, strada Borcaniuca 17, Raionul Teacev; 88000 - Ujgorod, strada Universtetska 10 (88006 Ujgorod: Tipografia ed. Zakarpattia, str. Gagarin 42/1). - Nr. 1, 1 octombrie 2001. - 4 f.: il.; 42 X 31 cm. - Certificat de înregistrare: 3 T Nº. 224 din 6 septembrie 2001. Tiraj 1000 ex., apare lunar și se distribuie gratuit.

Numărul inaugural al noii serii a gazetei Apșa se deschide cu emblema Uniunii „Dacia” și versurile lui Geo Dumitrescu: Slav aș fi fost, de nu eram latin / Latin aș fi, de nu eram și dac, / Dar a ieșit așa, să fiu român, / Și eu cu soarta asta mă împac, sub care se publică articolul program Stimați frați români din dreapta Tisei, semnat de medicul Ion M. Botoș, precum și lista celor 9 membri ai Consiliului Uniunii „Dacia”. Din text reținem mărturia privind nevoia presantă a unei gazete românești în dreapta Tisei, care acum se îndeplinește și trebuie menținută prin solidaritate și ajutorul lui Dumnezeu.

Cele două pagini din interior descriu în text și imagini primul simpozion Peri-Voivozi, din lunile august și septembrie, cu multă însuflețire, dar și exactitate, refăcînd istoricește și sufletește drumul dintre cele două cardinalități românești din nordul și vestul nostru. Pe pagina a patra se publică rubrica Personalități din dreapta Tisei, unde acum aflăm biografia apșanului German Șmilovici Adler, apoi partea a doua din studiul despre istoricul Gheorghe Șincai, semnat de Pr. Dr. Ioan M. Mălinaș, de la Viena, respectiv un articol de  V. Opriș, directorul Școlii din cătunul Bouțu Mic. Din discuție rezultă că de zece ani această școală nu a primit nici o copeică pentru reparații, nu au primit cărți la bibliotecă, încît se poate spune că de soarta celor 161 de elevi se ocupă numai părinții, dar nu și statul ucrainean. Gazeta mai include salutul nostru, pe care îl întărim iar prin rîndurile de față, dorind atunci Apșei să aibă viață lungă și articole la fel de alerte și bine documentate, cum a avut pînă acum, formînd prestigiul și simbolurile presei românești dincolo de Tisa.

Au apărut pînă în martie 2005 în total 38 de numere, după care apariția a fost suspendată din motive financiare. Din discuțiile avute cu editorul Ion M. Botoș a rezultat că fiecare apariție a costat în medie două sute de dolari, pe care i-a cheltuit din banii săi, mai exact din veniturile ce și le asigura din administrarea unei firme de telefonie privată locală. La sfîrșitul anului 2005 a făcut efortul de a mai edita două numere, ce corespund cu lunile octombrie – decembrie, apoi ianuarie/martie 2006.

Din sumarul total de 63 de numere al gazetei Apșa putem sintetiza cel puțin șase categorii tematice de articole și studii publicate: 1. Despre activitatea Uniunii „Dacia”, simpozioanele organizate (Primul, la 11 august 2001, despre Mănăstirea Peri – la 610 ani de la prima atestare, al doilea la 7-8 septembrie, la Oradea-Voivozi în România, lansarea la 4 octombrie 2001 a primului tabloid Apșa), apeluri, drumuri, întîlniri, toate redactate și semnate de numele și sufletul neobosit al medicului Ion M. Botoș. 2. Istorie, teme maramureșene, privite în context ucrainean, sau în context istoric românesc: Serialul despre Mănăstirea Peri, vizitații canonice în Maramureș, satele românești și procesul de sovietizare, Asociațiunea pentru cultura poporului român din Maramureș (1860), alegerile din Ucraina și românii din dreapta Tisei (2004), Evreii din Apșa de Jos, deportările, jertfele din Apșa de Jos sub ocupația sovietică, recuperarea numelui Apșa de Jos, pierdut prin forță în anul 1947.

3. Etnografie: Proverbe, colinde, balade, doine, strigături, cîntece ostășești, festivaluri folclorice organizate de Uniunea „Dacia”.

4. Poezii, semnate de scriitorii români de dincolo de Tisa: Ion Mihalca Ursanu, Valentin Borca, Vasile G. Borca, Ion Gh. Opriș, Nuțu Laurențiu Pop.

5. Dicționarul personalităților din dreapta Tisei. La această rubrică permanentă au fost prezentate peste douăzeci de biografii și articole de evaluare, despre oamenii de marcă și remarcă, vechi și noi, din ultimele două veacuri ale Maramureșului de dincolo de Tisa, de la diplomați, precum Mihai Marina (1907-1980), istorici, precum celebrul Ioan Mihaly de Apșa, sau Ivașcu de Ieud, la medici, preoți și profesori de acum, în jurul cărora se cristalizează instituțiile și comunitățile românești.

6. Redactorii și colaboratorii Apșei: Ion M. Botoș, Taras Dațio, Ion Mihalca Ursanu, Vasile G. Iovdii, Petru Opriș, Gheorghe G. Filip, respectiv Vasile Iuga, Nicolae Iuga, Grigore Ploeșteanu, Constantin Mălinaș, din România.

 

NOTE

1. RĂDUICĂ, Georgeta; RĂDUICĂ, Nicolin, Dicționarul presei românești (1731-1918), București, Editura științifică, 1995, 560 p.; idem, Calendare și almanahuri românești 1731-1918: Dicționar bibliografic, București, Editura științifică și enciclopedică, 1981, 800 p.; Hangiu, Ion, Dicționarul presei literare românești 1790-1990, Ediția a doua revizuită și completată, București, Editura Fundației Culturale Române, 1996, 677 p. cu il.; Ibidem (1790-2000), București, Editura Institutului Cultural Român, 2004, 922 p.

2. Dicționar cronologic literatura română, Coordonatori I. C. Chițimia și Al. Dima, București, Ed. șt. și enciclopedică, 1979, 864 p.; Datcu, Iordan; Stroescu, S.C., Dicționarul folcloriștilor: Folclorul literar românesc, Cu o prefață de Ovidiu Bîrlea, București, Ed. științifică și enciclopedică, 1979, 503 p.; Balacciu, Jana; Chiriacescu, Rodica, Dicționar de lingviști și filologi români, București, Albatros, 1978, 262 p.; Popa, Marian, Dicționar de literatură română contemporană, București, Albatros, 1971, 672 p.; Dicționarul literaturii române de la origini pînă la 1900, București, Editura Academiei R.S.R., 1979, 976 p.; Zaciu, Mircea; Papahagi, Marian; Sasu, Aurel, Dicționarul scriitorilor români, 4 volume, București, Ed. Fundației Culturale Române, 1995-2000; Vasilescu, Stelian, Oameni din Bihor 1940-2000: Dicționar sentimental, Oradea, Editura Iosif Vulcan, 2002, 608 p.; Temian, Laura; Marinescu, Otilia; Brezovszki, Ana-Maria, Autori maramureșeni: Dicționar biobliografic, Baia Mare, Ed. Umbria 2000, 619 p.; Vulturescu, George, Cultură și literatură în părțile Sătmarului: Dicționar 1700-2000, Satu-Mare, Editura Muzeului Sătmărean, 2000, 298 p.

3. Academia Română, Dicționarul general al literaturii român, Coordonator general Eugen Simion, București, Editura Univers enciclopedic, 2005, Vol 1: A-B, 732 p.; Vol. 2: C-D, 812 p.; Vol. 3: E-K, 789 p.

4. Bibliografia românească modernă 1831-1918, Coordonator general Gabriel Ștrempel, București, Ed. șt. și enciclopedică; Societatea de Științe Filologice din România, Vol 1: A-C, 1984, 912 p.; Vol. 2: D-K, 1986, 896 p.; Vol. 3: L-Q, 1989, 1112 p.; Vol. 4: R-Z, Editura Academiei Române, 1996, 873 p.

5. Mălinaș, Constantin, Presa românilor din dreapta Tisei, în „Familia română”, Oradea. An 3, nr. 3-4 (10-11), decembrie 2001, p. 26-27;

6. Marchiș, Adrian, Din istoria presei românești: „Graiul Maramureșului”, Sighet, 1932-1940, Cluj-Napoca, Pro Maramureș „Dragoș Vodă”, 2002; Mălinaș, C., Am primit gazeta Apșa, în „Familia română”, Oradea, An 4, nr. 1(12), martie 2002, p. 52; Vlad, M.I., Apșa, în „Jurnal de Dîmbovița”, Tîrgoviște, An 1, nr. 423, p. 23; Ibidem, nr. 466, 13 iulie 2002, p. 22; Vlad, Mihail I., Apșa, în „Răsunetul”, Bistrița-Năsăud, An. 14, nr. 3246, 7 septembrie 2002, p. 1; Ibidem, în „Jurnal de Dîmbovița”, Tîrgoviște, An 2, nr. 554, 24 octombrie, p. 23; Mălinaș, Constantin, Uniunea regională Dacia a românilor din Transcarpatia, în „Apșa”, Nr. 1 (16), ianuarie 2003,  p. 3; Revista revistelor: Apșa, în „Curierul românesc”, București, An. 15, nr. 4 (195), aprilie 2003, p. 4; Bucurescu, A., Apșa – o publicație din Maramureșul istoric, în „România liberă”, București, 28 februarie 2003, p. 8.

7. Botoș, Ion M. „Vatra strămoșească”, în „Apșa”: Gazetă regională social-politică din Transcarpatia, Apșa de Jos, Nr. 1 (36), ianuarie 2005, p. 4.

 

Constantin MĂLINAȘ