„Dă-ne nouă lumina cea adevărată şi noaptea orbirii noastre lumineaz-o...“

 

„...şterge lacrimile noastre şi īmparte milă cu mīna Ta care ne-a zidit, veghează asupra noastră şi călăuzeşte drumurile noastre rătăcite, cu dreapta Ta“. Acest fragment de imn religios din superbul roman al primei tinereţi, Mătăniile, de Florence L. Barclay, mi-a fost inspirat de o īntreagă după-amiază pe valea Tīrnavei Mici (la Sīngorgiu de Pădure), īntr-un peisaj pe undeva mai aproape de Crăciun decīt de Moş Nicolae, datorită unei după-amieze de colinde, anticipate cu... tulnice şi simboluri (de exemplu, evocarea lui Iancu, de către organizatoarea, doamna profesoară Emilia Feier, preşedinta Despărţămāntului „Teodor Muic㓠al ASTREI) care păstrează tradiţii şi ritualuri strămoşeşti. Citīnd mai departe alt imn din aceeaşi sursă, postfaţa cărţii prăfuite din bibliotecă s-a potrivit şi mai bine evenimentului: un strigăt de bucurie aruncat peste timp, ce īnvolburează adīncimile abisale ale sufletului, dar şi limpezimea piscurilor: „Se destramă pe culmi a zorilor haină de purpură şi al soarelui aur, risipă de pulbere fuge spre văi, alungīndu-şi lumina, ca umbra să vină. Ca zorii ce se sting e drumul vieţii, amiaza e scurtă şi trece devreme. Doamne, cīnd noaptea vieţii-i aproape, doar Tu ne-ai rămas să ne duci. Nădejdea spre ţărm de lumină acolo la īngerii tăi cu albe sclipiri de aripi, unde Lumină eşti Tu din lumină, şi al stăpīnilor Atotputernic Stăpīn“.

A treia ediţie a Festivalului de colinde de pe valea superioară a Tīrnavei Mici, Festival al Asociaţiunii pentru Literatura Romānă şi Cultura Poporului Romān ASTRA, Despărţămāntul (ce cuvīnt plin de īncărcătură!) „Teodor Muic㓠din Sīngeorgiul de Pădure, secţiunea bisericească, īn colaborare cu Primăria şi Consiliul local ale aceluiaşi oraş, s-a desfăşurat la Casa de Cultură din Sīngeorgiu de Pădure, duminică, 5 decembrie a. c., de la ora 1530 pīnă seara, nu prea tīrziu!

Invitaţii de onoare au fost domnii Lazăr Lădariu, Nicolae Băciuţ, valentin Marica, Dimitrie Poptămaş, Traian Bosoancă, iar motto-ul programului de sală (ca şi cuvīntul de bun venit al hărăzitului preot Valerian Bradi), asemănător tot cu cel din cartea... Mătăniilor, suna cam aşa: colindele sīnt trepte ale iniţierii iubirii lui Dumnezeu şi ale iubirii aproapelui. Să īnvăţăm a umbla īntru iubire şi să aşteptăm noaptea sfīntă cu bucurie şi speranţă. Tradiţionala expresie au cīntat şi ne-au īncīntat se potriveşte pentru „Căluşarii“ Despărţămāntului ASTRA Sighişoara, Cercul Albeşti (conduşi de primarul Toader Stroian), corurilor Despărţămāntului „Teodor Muic㓠din Sīngeorgiul de Pădure, Bisericii Sfīnta Ana (Despărţămāntul Tīrgu-Mureş), Bisericii Greco-Catolice (Despărţămāntul Tīrgu-Mureş), grupului vocal al Centrului cultural din Sīncel (Despărţămāntul „Timotei Cipariu“), Despărţămāntul „Gheorghe Oprean“ din Tīrnăveni, Cercului cultural ASTRA Bobohalma şi, nu īn ultimul rīnd, grupului de tulnicărese şi colindători al Despărţămāntului „Iosif Şuluţiu“ din Abrud-Cīmpeni, Alba. Şi a fost... un alt şi nou re-īnceput de iarnă!

 

Ioan Florea