Un deceniu de existenţă,

40 de numere

 

Acum cinci ani, cīnd revista noastră depăşea primul lustru, scriam īn acest loc rīndurile următoare: „Puţini şanii existenţei noastreţ, desigur, dacă avem īn vedere «vīrsta» respectabilă pe care au atins-o unele periodice romāneşti din trecut sau pe care o au altele, contemporane nouă. Mulţi, neīndoielnic, dacă ţinem cont de faptul că, īn plan subiectiv, intervalele cele mai scurte se dilată căpătīnd dimensiuni uriaşe. Pentru noi, cei ce facem să apară revista de faţă, momentul poate avea, aşadar, semnificaţia unei aniversări. şi am crezut că e bine să o marcăm īntr-un fel care, totuşi, să n-o denatureze prea tare. Īn asemenea cazuri, pericolele sīnt două: fie să cazi īn păcatul vanităţii, supraevaluīndu-ţi calităţile şi realizările, fie să te manifeşti cu un exces de modestie, susceptibil să ia īnfăţişarea absenţei conştiinţei de sine. Dacă reuşeşti īnsă a le evita măcar īntr-o măsură, de nu total, atunci aniversarea īşi pierde caracterul pur festiv. Ea īncetează de a fi doar un prilej de a primi felicitări şi urări, de multe ori convenţionale, neangajīndu-l cītuşi de puţin nici pe destinatar, nici pe emiţător. Ea īncetează a fi, ceea ce este mai grav, pricină de automulţumire şi de īncremenire īn proiectul iniţial. Ea devine, astfel, o rememorare a etapelor succesive, īn care seriozitatea şi responsabilitatea fac loc şi undei nostalgice şi lirismului suscitat de numeroasele dificultăţi īntīlnite, nu toate şi complet īnvinse, ea devine un bilanţ corect al realizărilor şi neīmplinirilor noastre, o oglindă fidelă a contribuţiilor aduse de redactorii şi de colaboratorii noştri asidui, indiferent de domeniul lor – cultură, artă, ştiinţă, educaţie etc. Ea devine, īn chipul acesta, temelia oricărei viitoare īmbunătăţiri a calităţii conţinutului şi a prezentării grafice ale revistei noastre, temelia, poate, a unei viitoare restructurări de esenţă.“

Aceste considerente ne călăuzesc şi astăzi, cīnd sărbătorim un deceniu de existenţă. La fel de lucizi ca acum cinci ani, parcurgem (cu mintea, inima şi sufletul) şi publicăm īn paginile următoare frumoasele şi caldele mesaje şi urări ce ne-au fost adresate de către despărţămintele astriste din ţară şi de peste hotare, de către reviste, de către personalităţi de pretutindeni. şi, parcă mai mult ca niciodată, prinde substanţă convingerea că există o adevărată comunitate astristă, o adevărată comunitate sub raza de luceafăr a culturii romāne.

Ca şi acum cinci ani, un supliment de patru pagini conţine sumarul sumarelor ultimelor 20 de numere (din septembrie 2000 pīnă īn prezent) şi un indice de nume (autorii studiilor şi articolelor, dar şi subiecte ale celor din urmă), sumar pe care īl considerăm mai puţin ca o oglindă fidelă, cīt un instrument de lucru. Acesta, alături de Cartea „Revistei romāne“ (din care am reuşit să tipărim anul trecut un prim volum, cel de-al doilea sperăm să-l vedem curīnd), va putea suplini, pentru cei interesaţi, un indice tematic (mai eficient, īnsă irealizabil īn condiţiile actuale).

Īn cursul ultimului lustru, redacţia noastră a avut durerea să piardă pe Ioan Maxim şi pe Andrei Stratulat, ambii – colegi excepţionali, dăruiţi pīnă la abnegaţie īndeplinirii sarcinilor pe care şi le-au asumat, cel dintīi ca director economic, cel de-al doilea ca redactor, pentru a cărui competenţă şi hărnicie stau mărturie numeroasele texte pe care le-a semnat. Regretīndu-le din suflet dispariţia, le spunem īncă o dată, creştineşte, „Fie-le ţărīna uşoară!“

Se cuvine, iarăşi, īn acest ceas aniversar, să aducem mulţumiri călduroase colaboratorilor noştri, celor care ne-au īncredinţat scrisul lor, īnmagazinīnd adesea truda multor săptămīni, cīteodată luni chiar, fără să aştepte alte recompense īn afara celor spirituale. Numărul lor este foarte mare şi īndeplinirea acestei datorii a noastre faţă de toţi ar cere un spaţiu uriaş. Nominalizăm, īn consecinţă, doar pe cīţiva: prof. univ. Gavril Istrate, prof. univ. Alexandru Husar, acad. Constantin Ciopraga, acad. Alexandru Zub, prof. univ. Stelian Dumistrăcel, prof. univ. Ion H. Ciubotaru, cerc. şt. Silvia Ciubotaru, cerc. şt. Lucia Cireş, prof. univ. Mircea Pahomi, scriitorul Grigore Ilisei, prof. univ. Ion Popescu-Sireteanu, prof. univ. Petru Zugun, prof. univ. Ilie Dan, prof. dr. Ioan Răducea, dr. Dragoş Petrescu, muzeograf Marcel Lutic, prof. univ. Eugen Munteanu, conf. univ. Ştefan Gencărău (Cluj), dr. Valentin Alexei Constantinov, dr. Laurenţiu Rădvan, drd.Bogdan Alexandru Schipor, dr. Ovidiu Buruiană, dr. Elena Chiaburu, prof. Ioan Seni (Bistriţa Năsăud), muzeograf dr. Ioan Lăcătuşu (Sf. Gheorghe), reporter Eugenia Guzun, Baruţu T. Arghezi (Lausanne). Cerīnd īncă o dată iertare celor pe care nu i-am numit, le mulţumim tuturor din suflet şi īi asigurăm de recunoştinţa noastră.

Cele 40 de apariţii ale „Revistei romāne“ n-ar fi fost, desigur, posibile fără sprijinul financiar acordat de Ministerul Culturii, precum şi fără ajutorul unui număr important de sponsori generoşi. Īn imposibilitate de a le īnscrie numele īntr-o tabula gratuloria, cu inima ceva mai uşoară ştiind că faptele lor bune, iubitoare de cultură, sīnt īnregistrate īntotdeauna pe ultima pagină a fiecărui număr, le aducem tuturor mulţumirile noastre călduroase şi īi rugăm să ne dea şi mai departe preţiosul lor ajutor.

 

Victor DURNEA