Numărul colaborărilor mele la „Revista română“ este de aproximativ zece, fapt cu care mă mîndresc. Ca şi ceilalţi colaboratori ai revistei, apreciez în mod deosebit înţelepciunea directorului ei, Prof. univ. dr. Ioan Caproşu, devotamentul redactorului-şef, Victor Durnea şi abnegaţia preşedintelui executiv al Despărţămîntului ASTRA „Mihail Kogălniceanu“, Areta Moşu, şi, de asemenea, vizez continuarea colaborării. Sînt, acum, bucuros să-mi mărturisesc convingerea că cel mai important articol pe care l-am publicat în „Revista română“ a fost cel din numărul 1/2000, în care aduceam argumente în promovarea tezei după care primele creştinări europene ale Apostolului Pavel au fost cele ale strămoşilor viitorilor (a)români din nord-estul Greciei actuale (la Philipi şi, apoi, la Salonic), din anul 51, creştinare urmată, foarte probabil, de altele, datorate Apostolului Andrei şi altor apostoli ai lui Iisus. Este, deci, vorba de creştinări succesive, care explică amploarea şi temeinicia creştinismului în această arie întinsă a sud-estului Europei şi care au avut cea mai mare importanţă pentru supravieţuirea şi dezvoltarea bimilenară a popoarelor creştine, rămase, ulterior, de aproape un mileniu, în majoritate, fidele ritului ortodox. În relativ scurtul timp trecut de la publicare, articolul meu a avut un ecou notabil (vezi „Revista română“ nr. 3/2003).

Este firesc, de aceea, să urez „Revistei române“ şi colaboratorilor ei, VIVANT, CRESCANT, FLOREANT!

 

Prof. univ. dr. Petru Zugun