Sextil Puşcariu. Director de publicaţii

 

Domnul Gabriel Vasiliu scoate un masiv tom intitulat Sextil Puşcariu. Director de publicaţii, la Editura Napoca Star din Cluj-Napoca, 2004, 6+367 p., denumire sub care se ascunde, de fapt, o antologie ce „rotunjeşte imaginea de medalie a lui Sextil Puşcariu – personalitate de referinţă a ştiinţei noastre filologice – pe dimensiunea omului de presă“, dar şi „ne restituie palpitul de viaţă al unor epoci dispărute şi, īn acelaşi timp, adaugă o tuşă importantă la portretul intelectual al lui Sextil Puşcariu“ (Mircea Muthu, īn prefaţa Jurnalistul Sextil Puşcariu).

Din cele aproximativ 138 de publicaţii periodice la care a colaborat profesorul cernăuţean, ulterior clujean, autorul le reţine pe cele 4 la care a fost director. Prima dintre acestea, īn ordine cronologică, a fost „Glasul Bucovinei“ de la Cernăuţi, iniţiat īn 1918 īncă īn prezenţa stăpīnirii austriece, gazetă pe care a diriguit-o pīnă īn toamna lui 1919 („ca să duc mai departe opera de semănător de idei pe care o cred mai importantă decīt cea de ministru, şi pentru care īmi simt vocaţia“), cīnd este chemat la Cluj să redeschidă universitatea locală. Din totalul de 63 de articole (pīnă īn 1928), cel mai cunoscut este acela din nr. 4/1919, intitulat Un poet: Lucian Blaga, care a īnsemnat una din marile descoperiri ale academicianului.

Īn 1921, la Cluj, Sextil Puşcariu scoate prestigioasa revist㠄Dacoromania“ (Buletinul Muzeului Limbii Romāne), care se va impune la nivel nu numai naţional, īn care va publica 19 studii, 59 de recenzii, 7 note, 15 articole mărunte şi 15 necrologuri.

Revista „Cultura“ a apărut īn numai 4 numere, īn 1924, cu 49 de articole tipărite, din care 17 īn romānă, 17 īn germană, 14 īn maghiară şi unul īn franceză. „Era o publicaţie de apropiere spirituală dintre romāni şi naţionalităţile conlocuitoare, o revistă a cunoaşterii reciproce, care apărea după īncetarea Aurorei (1922-1923) din Oradea, servindu-i idealul cu argumente de calitate superioară“, consideră reputatul scotocitor de reviste Nae Antonescu. Sextil Puşcariu nu are decīt două intervenţii, una privind impresii de la Liga Naţiunilor, cealaltă pe Gheorghe Lazăr.

„Drumul Nou“ este cea de-a patra publicaţie apărută sub egida profesorului, īntre mai şi decembrie 1931, cu 37 de articole semnate sub nume propriu şi alte 95 cu pseudonimele Corvin, M. Corvin, M.C. şi Mateiu Genune. Ce a īnsemnat acest ziar īn viaţa lui Sextil Puşcariu ne-o spune el īnsuşi, īntr-o scrisoare adresată lui Ion Bianu: „A fost o īncercare de a pune umărul la o operă care mi se părea salvatoare pentru ţara noastră. D-ta, care toată viaţa ai fost neliniştit de dorul de a da tot ce era mai bun īn sufletul d-tale pentru ca neamul acesta exploatat de atīţia oameni uşurei şi chiar netrebnici să poată ajunge zile mai bune, vei īnţelege dorul irezistibil care īl face cīteodată chiar pe cel mai cumpănit om să intre īn vīrtejul luptelor politice. Dar īnvăţătura ce am tras-o a fost, cred, definitivㅓ.

Īn afara sinteticelor prezentări ale revistelor conduse de Sextil Puşcariu, a listelor cu articolele publicate de acesta şi cu redarea in extenso a acestora, Gabriel Vasiliu vine cu nişte Concluzii la care subscriem („Cititorul are posibilitatea să citească acum, după zeci de ani, părerile lui Sextil Puşcariu, de fapt ale unei īntregi generaţii de intelectuali entuziaşti şi plini de speranţe. Multe dintre subiectele tratate sīnt şi vor rămīne actuale…“), cu Lista cu publicaţiile la care a colaborat Sextil Puşcariu, o Notă explicativă a gestaţiei cărţii, o Bibliografie selectivă, rezumate īn franceză, germană şi engleză, precum şi un Indice de nume de persoane.

Infernala muncă de investigare (colecţia gazetei „Glasul Bucovinei“, de pildă, ştim pe propria piele că este incompletă īn toate colecţiile publice din ţară) īşi are răsplata īn faptul că autorul ne-a putut pune la dispoziţie un florilegiu de articole care atacă domenii diverse, la care altfel n-am fi avut acces. Singurul regret (dar aici Gabriel Vasiliu nu are nici o vin㠖 decīt că nu a supravegheat mai īndeaproape procesul tehnologic, dacă a putut s-o facă) este existenţa unui număr inadmisibil de greşeli de tipar, boală curentă la multe din editurile noastre, care-şi consideră misiunea īncheiată prin simplul fapt al tipăririi.