Polonezii īn anii celui de-al doilea război mondial. Istoria politică

 

Drama poporului polonez īn timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale, victimă a politicii agresive şi expansioniste a celor două totalitarisme – nazist şi bolşevic – a generat īn ultimele cinci decenii o bogată literatură de profil. De valoare inegală şi urmărind uneori scopuri străine cercetării istorice, numeroasele studii şi lucrări, apărute īncă din perioada imediat postbelică, au evidenţiat cauzele şi consecinţele dispariţiei statului polonez īn condiţiile tragice ale celui de-al doilea război mondial. Căderea Poloniei īn sfera de influenţă sovietică şi dezvoltarea unui regim comunist dur, problema noilor graniţe ale statului renăscut, precum şi o serie de dosare dureroase ale războiului (cel mai controversat fiind, pentru mulţi ani, masacrul de la Katyn) au determinat apariţia unor opinii false, lipsite de consistenţă ştiinţifică, dar susţinute cu văditul scop al respectării unor directive politice.

Evidenţiind aceste particularităţi, profesorul Anatol Petrencu, doctor habilitat al Universităţii de Stat din Moldova, a realizat pe baza unei laborioase cercetări a documentelor inedite (din arhivele romāneşti şi Arhiva Naţională a Republicii Moldova) sau publicate (diverse culegeri publicate de istorici polonezi, sovietici, americani şi romāni cuprinzīnd rapoarte, documente ale conferinţelor internaţionale, discursuri, scrisori, telegrame, stenograme etc.), precum şi a unei impresionante bibliografii, lucrarea intitulată Polonezii īn anii celui de-al doilea război mondial. Istoria politică. Publicarea, sub semnătura lui Anatol Petrencu, a unei monografii īn care sīnt expuse „aspectele politice ale istoriei polonezilor īn ajunul şi īn anii celui de-al Doilea Război Mondial“ apare ca fiind o consecinţă firească a editării, īn cursul anului trecut, a unei culegeri de documente cu acelaşi subiect, apărută sub  īndrumarea aceluiaşi cunoscut istoric.

Cadrul cronologic al cercetării īntreprinse de profesorul Anatol Petrencu se situează īntre 24 octombrie 1938 (cīnd Joachim von Ribbentrop, ministrul de Externe al Germaniei formulează primele pretenţii teritoriale faţă de Polonia) şi 2 august 1945 (momentul īncheierii Conferinţei de la Potsdam, unde s-a decis, printre altele, traseul frontierei de vest poloneze şi s-a recunoscut guvernul provizoriu). Īntre aceste două date, este prezentat drumul Poloniei spre dezastrul din septembrie 1939, agresiunea nazistă şi sovietică, situaţia polonezilor din teritoriile ocupate şi impactul războiului germano-sovietic asupra acestora, eliberarea Poloniei şi īnceputul procesului de comunizare.

După o expunere exhaustivă şi critică a Istoriografiei temei, subliniindu-se particularităţile discursului istoric din istoriografia romānă, rusă şi poloneză, sīnt evidenţiate premisele contenciosului germano-polon şi agravarea acestuia pe fondul eşecului politicii de conciliatorism şi a aproprierii celor două regimuri totalitare din Europa (Polonezii īn faţa presiunilor naziste, 24 octombrie 1938 – 1 septembrie 1939). Rezultatul a constat īn atacarea Poloniei, mai īntīi de către Germania hitleristă (1 septembrie 1939) şi apoi de către Uniunea Sovietică (17 septembrie 1939), şi īmpingerea lumii spre un devastator război. Īn capitolul referitor la Polonia īntre Pactul Molotov-Ribbentrop şi Tratatul sovieto-nazist de prietenie şi frontieră, 23 august - 28 septembrie 1939 sīnt descrise aceste evoluţii şi monstruoasa colaborare dintre Hitler şi Stalin (prezentă chiar din primele zile ale războiului prin punerea de către sovietici la dispoziţia aviaţiei germane a staţiei de radio de la Minsk). Īn perioada următoare, timp de aproape doi ani de zile se desfăşoară Politica de genocid promovată de bolşevici īn teritoriile ocupate (28 septembrie 1939 – 30 iulie 1941), manifestată prin deportările īn masă a aproximativ 400.000 de oameni şi prin exterminarea celor 25.700 de militari şi civili polonezi, ordonată de către conducerea sovietică. Īn următoarele capitole – Războiul germano-sovietic şi problemele polonezilor, Relaţiile polono-sovietice (mai 1943 – august 1945). Comunizarea Poloniei, Problema poloneză īn cadrul conferinţelor internaţionale – sīnt evidenţiate raţiunile şi consecinţele Acordului polono-sovietic din 30 iulie 1941, particularităţile raporturilor polono-sovietice īn contextul descoperirii masacrului de la Katyn, germenii comunizării Poloniei şi elementele „chestiunii poloneze“ determinată de configuraţia viitoarelor graniţe şi a lipsei unui guvern reprezentativ.

O menţiune specială merită capitolul despre Polonezii īn Romānia, īn care pe baza unei amănunţite cercetări a fondului arhivistic din Bucureşti şi Chişinău şi a bibliografiei corespunzătoare, sīnt reliefate importante aspecte ale primirii şi statutului oficialităţilor, militarilor şi civililor polonezi refugiaţi īn Romānia, după data de 10 septembrie 1939. Importanţa ajutorului acordat de guvernul romān, constīnd īn salvarea rezervelor de aur a Băncii Polska şi a tezaurului polonez, precum şi īn asistenţa celor aproximativ 50.000 de refugiaţi polonezi este incontestabilă, īnsă aprecierea c㠄adevărata contribuţie a romānilor la victoria asupra Germaniei este tocmai ajutorul oferit īn perioada septembrie 1939 – mai 1945 refugiaţilor polonezi, aflaţi īn Romānia“ ni se pare exagerată.

Structura lucrării este completată de o consistentă Bibliografie, cuprinzīnd documente, inedite şi publicate, periodice, studii şi lucrări (remarcăm prezenţa a numeroase cărţi īn limba rusă, din păcate mai puţin accesibilă istoricilor romāni) şi de un util Indice de nume.

 

Dan Constantin MĀŢĂ

 

 Anatol Petrencu, Polonezii īn anii celui de-al doilea război mondial. Istoria politică, Chişinău, Editura Cartdidact, 2005, 248 p.