Ponderea grupelor lexicale etimologice

īn imnul naţional romānesc

 

Am elaborat acest articol cu gīndul īndreptat spre lingvistul eminent şi omul prob Anatol Ciobanu, pentru a-i cinsti astfel meritele ştiinţifice şi frumoasa vīrstă de şaptezeci de ani, īmpliniţi recent.

Este mai presus de orice īndoială că, prin chiar specificul lui, imnul naţional este reprezentativ - ideatic, prozodic şi muzical - pentru naţiunea care, īntr-un anume timp al istoriei sale, l-a selectat dintre multe alte imnuri, şi l-a īnsuşit şi, astfel, l-a propus şi altor naţiuni ca simbol spiritual specific al ei. Autorii lui - poetul şi compozitorul melodiei - devin şi rămīn onoraţi, numai moral, cel mai adesea, numele lor nefiind uitate vreodată, chiar īn situaţiile de schimbare sau de alternare cu alt imn. Nu poate fi bucurie mai mare, pentru ei şi pentru urmaşii lor direcţi, decīt să ştie că milioane, uneori chiar miliarde, de conaţionali ai lor, din generaţii succesive, le cunosc, pe de rost, versurile şi īi intonează constant melodia, īn patrie sau īn străinătate. Nu este absolut necesar ca ei să fie geniali, nici chiar īn elita personalităţilor vremii lor, ci este suficient să fi fost inspiraţi, ca nimeni alţii dintre contemporanii lor, īntr-un anumit moment al vieţii, īn sensul condensării talentului lor īn ceea ce este, sau poate deveni, imn naţional.

Este şi cazul poetului Andrei Mureşanu (1816-1863), autorul poeziei Un răsunet, elaborată īntr-o primă variantă, īn 1842, şi devenită, īncepīnd cu anul revoluţionar 1848, marş regional ardelenesc, un timp, iar, ulterior, imn naţional, cu mari sincope de ordin cronologic, sub numele, extras din primele ei cuvinte, Deşteaptă-te, romāne, şi al lui Anton Pann (1796-1854), personalitate complexă - folclorist, etnograf, muzician, poet - a culturii romāneşti din secolul al XIX-lea. Acest imn a devenit, din decembrie 1989, imnul naţional al romānilor.

Īntrebarea pe care ne-am pus-o a fost dacă Deşteaptă-te, romāne este reprezentativ şi pentru ponderea, exprimată numeric şi procentual, a grupelor etimologice īn care se īncadrează lexemele lui - substantive, adjective, verbe, adverbe şi, de asemenea, pronume (care au, sub raport morfosintactic, cum se ştie, o situaţie specială).

Pentru a afla răspunsul la īntrebare, am selectat, din Un răsunet apelativele īncadrabile īn categoriile precizate şi le-am clasificat īn mai multe grupe etimologice, după etimoanele lor indicate īn Dicţionarul explicativ al limbii romāne, cel mai popular dicţionar cu etimologii al limbii romāne actuale.

 

Aici, şi īn continuare, dăm lexemele īn ordinea īn care apar īn text, pe grupări etimologice.

A. Sīnt cuvinte de origine latină populară, deci moştenite, următoarele:

 

1 vb. (a se) deştepta      

2 subst. romān (de două ori)

3 adj. romān        

4 subst. somn      

5 subst. moarte (de două ori)

6 adv. acum (de două ori)       

7 adj. altă (două ocurenţe)      

8 subst. soarte     

9 pron. care (de trei ori)

10 vb. (a se) īnchina      

11 adv. şi   

12 adj. crud

13 subst. crud               

14 adj. tăi  

15 vb. (a) da (patru ocurenţe)

16 subst. lume (două ocurenţe)

17 subst. mīnă     

18 adv. mai (de patru ori)      

19 vb. (a) curge   

20 subst. sīnge    

21 adj. noastre (de patru ori)

22 subst. piept    

23 vb. (a) păstra  

24 subst. nume (două ocurenţe)

25 subst. luptă    

26 vb. (a) īnălţa   

27 adj. lat  

28 subst. frunte (de două ori)

29 vb. (a) căuta   

30 subst. jur (sub forma giur)

31 pron. eu (de cinsprezece ori,

sub formele lui flexionare variate:

tine, voi, le etc.)   

32 vb. (a) sta       

33 subst. munte (două ocurenţe)

34 num. sută       

35 num. mie        

36 vb. (a) aştepta

37 vb. (a) sări      

38 subst. lup       

39 subst. bătrīn   

40 subst. bărbaţi 

41 subst. june      

42 subst. tīnăr     

43 subst. umbră  

44 subst. braţ      

45 subst. foc        

46 vb. (a) veni     

47 subst. viaţă     

48 subst. vīnă      

49 vb. (a) striga   

50 pron. tot         

51 adj. orb 

52 vb. (a) pătrunde       

53 subst. suflet    

54 adj. sīnt          

55 vb. (a) jura

56 subst. mīnă (de două ori)

57 vb. (a) fi (de patru ori)

58 adv. pururi (etimon latin probabil)

59 subs. frate

60 subst. mamă

61 subst. fiu

62 subst. ajutor

63 vb. (a) blestema

64 subst. lacrimă

65 subst. ochi

66 vb. (a) face

67 subst. fulger

68 vb. (a) pieri

69 subst. pucioasă

70 subst. loc

71 adv. cīnd

72 subst. inimă

73 adj. duios

74 vb. (a) cere

75 vb. (a) trece

76 subst. foc

77 vb. (a) ajunge

78 vb. (a) vedea

79 vb. (a) simţi

80 adj. acum

81 subst. martor

82 subst. Domnul

83 adj. viu

84 adv. nu

85 adv. īntreg

86 subst. jug

87 subst. vită

88 vb. (a) purta

89 vb. (a) īncerca

90 vb. (a) răpi

91 subst. limbă

92 adj. mort

93 num. patru

94 subst. unghi

95 vb. (a) uni (două ocurenţe)

96 subst. cuget

97 vb. (a) striga

98 adj. larg

99 vb. (a) fura

100 subst. preot

101 subst. cruce

102 subst. oaste

103 adj. creştin

104 vb. (a) muri

105 adv. bine

106 adj. vechi

107 subst. pămīnt

108-109 şi antroponimele Mihai şi Ştefan (prin moştenirea latinei creştine)

 

B. Sīnt cuvinte de origine romānească (formate īn limba romānă):

 

1 subst. răsunet

2 adj. triumfător

3 subst. cīmpie

4 adj. măreţ

5 subst. strănepot

6 subst. răutate

7 subst. neunire

8 adj. vīnzător

9 subst. trăsnet

10 subst. semilună

11 adj. străbun

12 subst. orbie (conversionatele)

13 adj. preasīnt (derivate)

14 subst. trufie

15 adv. niciodată

16 subst. Mihai cel Mare

17 adv. azi (compuse)

18 pron. orişicare

19 adv. astfel

20 adv. numai

21 adv. niciodată

22 adj. deplin

23 adv. iarăşi (compuse)

24 vb. (a) adīnci

25 subst. dovadă

26 vb. (a) nimici

27 vb. (a) văduvi

28 subst. simţire

29 vb. (a) unelti

 

C. Sīnt moşteniri din traco-dacică:

 

1 subst. brad

2 subst. stīnă

3 subst. vatră

4-5 şi subst. proprii Carpaţi şi Dunărea

 

D. Sīnt de origine slavă (veche merdidională):

 

1 vb. (a) croi        

2 subst. fală         

3 subst. voinic     

4 subst. glas        

5 vb. (a) privi      

6 subst. pizmă

7 subst. sabie

8 vb. (a) vīrī

9 vb. (a) primi

10 subst. silă

11 subst. propriu Milcov.

 

 

E. Este de origine maghiară:

 

1 adj. viclean.

 

F. Este de origine rusă:

 

1 subst. cnut (sub forma fem. cnută).

 

G. Sīnt de origine turcă:

 

1 subst. duşman

2 subst. Iatagan

 

H. Sīnt neologisme (toate de origine latino-romanică):

 

1 adj. barbar (două ocurenţe) 

2 subst. tiran       

3 subst. roman    

4 subst. naţiune   

5 subst. libertate (patru ocurenţe)

6 subst. pericol    

7 adj. glorios       

8 subst. patrie

9 subst. plagă      

10 adj. fatală

11 subst. despotism

12 subst secol

13 subst. intrigă

14 subst. deviză

15 subst. scop

16 subst. glorie

17 adj. sclav

18-19 şi antroponimele Traian şi Corvin.

 

 

I. Sīnt de origine franceză şi (concomitent) romānă:

 

1 vb. (a) pretinde

2 vb. (a se) retrage

 

 

Īn total sīnt nouă grupări etimologice, fapt normal pentru limba romānă. Din cifre rezultă, indubitabil, că elementul latin moştenit domină de departe, prin cele 109 apelative - cu ocurenşa de 182 - celelalte grupări etimologice.

Luarea īn considerare a morfemelor gramaticale „libere“ (articole, pronume reflexive, prepoziţii, conjuncţii, verbe auxiliare ş.a.) ar spori cu mult ponderea elementului latin moştenit, ca şi a celui format īn limba romānă, dominante, cum se ştie, cantitativ şi calitativ (prin foarte deasa lui repetare: din, cel, de, īn, ori, -ţi, la, să, se, numai īn prima strofă).

Răspunsul la īntrebarea pe care ne-am pus-o este, categoric, īn favoarea elementului lexical latin moştenit, aceasta fiind de 109 lexeme din cele 179 ale imnului, ceea ce reprezintă peste 60 %, deci mai mult decīt jumătate. Cuvintele text (situaţie īn care, după procedeul propus de B. P. Hasdeu, se numără, ca lexeme separate şi cele care se repetă) latine moştenite sīnt 218, procentul fiind astfel mai ridicat (aproape 80%), fiindcă ocurenţele totale sīnt de 219 (numai neologismul barbar se repetă o dată).

Celelalte grupări etimologice au, īmpreună 70 de cuvinte, procentul lor de reprezentare fiind de 33%. Īn consecinţă, imnul naţional romānesc actual este reprezentativ şi semnificativ pentru romāni şi pentru neromāni, şi prin ponderea elementului lexical de origine latino-romanică.

Pe locul al doilea este gruparea cuvintelor formate īn limba romānă, cu 29 de lexeme, adică aproape 16%.

Īmpreună, elementul latin moştenit şi cel romānesc acoperă 138 de lexeme, adică aproximativ 80% din total.

Cu cele 19 lexeme, elementul neologic latino-romanic are o poziţie surprinzător de bună (locul al treilea 10,11%), dovedind astfel orientarea spre neologisme a limbii romāne moderne.

Fie luate īmpreună, fie considerate separat, celelalte şase grupări etimologice au o pondere mult mai redusă, chiar nesemnificativă (22 lexeme, puţin peste 10%), iar faptul acesta este cu atīt mai probant cu cīt, la selectarea cuvintelor īn vederea contextualizării lor, atenţia creatorului se orientează spre sens (şi, uneori, spre formă), nu spre etimoane, astfel că statistica lexicală etimologică bazată pe texte are importanţă primordială la stabilirea specificului unei limbi, tocmai din motivul precizat.

1 Nu indicăm etimoanele, uşor de regăsit de orice cititor interesat īn mod special de acest fapt. Noi am consultat dicţionarul citat, DEX. Pentru interpretarea formaţiilor lexicale romāneşti, se poate vedea volumul nostru Lexicologia limbii romāne. Prelegeri, Iaşi. Editura Tehnopress 2000. p. 86-105. Se poate vedea şi articolul nostru Etimologie multiplă inclusiv romānească, īn volumul colectiv Identitatea limbii şi literaturii romāne īn perspectiva globalizării, Iaşi, Editura Trinitas, 2002, p. 119-124.

 

Petru Zugun