Clipe de inspiraţie

 

Recent a apărut la Chişinău un volum care reuneşte majoritatea scrierilor īn versuri şi īn proză ale unuia dintre primii noştri academicieni (membru al Societăţii Literare Romāne īncă de la īnfiinţare, īn 1866), Alexandru Hījdău (1811-1872), sub titlul Clipe de inspiraţie (Bucureşti-Chişinău, Editura Litera Internaţional, 2004, 246 p.). Ediţia este alcătuită şi īngrijită de Pavel Balmuş, care mai este şi traducătorul unor texte, dar acest lucru este ascuns cumva pe o pagină de gardă, īn loc să figureze la loc de cinste pe pagina de titlu (unde, īn schimb, se lăfăieşte formula „Īn colaborare cu Biblioteca Municipală B.P. Hasdeu din Chişinău“, ca şi cum Al. Hījdău a colaborat cu o bibliotecă pentru a scoate cartea). Dar acest lucru īncepe să nu ne mai mire, pentru că avem parte īn ultima vreme, din păcate, de tot felul de „găselniţe“ ale caselor editoriale, parcă anume făcute pentru a īncīlci minţile şi a-i deruta pe cititori.

Temeinicul cercetător Pavel Balmuş alcătuieşte un util Tabel cronologic, precum şi un grupaj de Referinţe istorico-literare, insuficiente īnsă, īn lipsa unui studiu introductiv şi a unor note mai ample, pentru amplasarea īn epocă a activităţii scriitorului şi a operei sale, pentru semnificaţia acesteia īn evoluţia literaturii romāne. Aici semnul de īntrebare este accentuat de faptul că pe copertă scrie „Biblioteca şcolarului“, deci opul se adresează celor mai tineri cititori, care trebuie să fie instruiţi, cărora trebuie să li se deschidă căile, să li se lumineze tainele.

Prima parte a volumului este rezervată poeziilor (din ciclurile „Sonete moldoveneşti“, „Versuri diverse“ şi „Fabule moldoveneşti“), reproduse īn limba rusă după originalul existent īntr-un manuscris de la Biblioteca Centrală Universitar㠄Mihai Eminescu“ din Iaşi, şi cu traducerea lui Nicolae Dabija. Subiectele sīnt predominant moldave, vibrīnd de patriotism şi datīnd din anii ’30 ai veacului al XIX-lea: Codrii Moldovei, Fetele moldovence („Frumoase-s fetele Moldovei: ochi de foc,/ Sprīncene negre, părul – de smicea,/ Şi mersul lor – miros de busuioc./ Li-i gīnguritul: păsăret pe-o rămurea“), Natura Moldovei, Sonetul īn Moldova, Vinul Moldovenesc („Cum laptele matern e unic, presupun/ Că unic e şi vinul cel moldovenesc;/ Cīnd mă īntreabă cineva: care-i mai bun?!/ De vinul de Cotnari īi pomenesc… ş…ţ Cīnd vinu-l sorb, amestecat cu sori,/ Parcă-aş citi o cronică bătrīnă,/ Care īmi dă nebănuiţi fiori.// Cu secolii parcă la sfaturi stau…“) etc. Una dintre cele mai bune sinteze privind poezia acestui īnaintemergător īi aparţine fiului său, Bogdan Petriceicu Hasdeu: „Şi el era poet, īn mod sigur, fapt de care nimeni nu se īndoia, deşi Alexandru Hījdău n-a publicat nimic şi nici chiar n-a anunţat o singură poezie şoriginală?ţ, cu toate că avea scrise sute, numai că exclusiv īn ruseşte şi, īn afară de două sau trei excepţii – toate despre Moldova, aşa īncīt, prin tema lor, ele nu puteau să-i intereseze cītuşi de puţin pe ruşi, īn timp ce, prin limbă, acestea nu puteau fi īnţelese de romāni. E suficient să menţionăm un īntreg volum de Sonete moldoveneşti ale sale. Sonetul, terţetul, trioletul, canţona erau formele favorite ale versificaţiei sale, armonia căreia era adesea atīt de italienească. El le scria mai mult pentru sine, aidoma unui suspin pentru sine, parcă nevrīnd, fără s-o ştie…“.

Secţiunea a II-a a cărţii cuprinde proze, mai multe aparţinīndu-i lui Boleslav Hījdău, publicate īn presa vremii şi traduse de Pavel Balmuş şi Clara Balmuş. Şi acestea sīnt „poveşti“, „legende“ din Ţara Moldovei.

Īn partea de „Publicistic㓠figurează eseuri, articole, discursuri, scrisori („epistole“), de asemenea apărute īn presă la vremea cuvenită, īn traducerea lui C. Stamaty, B.P. Hasdeu, Z. Rally-Arbore şi P. Balmuş. Enciclopedismul preocupărilor lui Alexandru Hījdău reiese din simpla enumerare a titlurilor: Despre calitatea poeziei divine, Despre scopul filosofiei, Socrate şi Skovoroda, Literaţi din Basarabia (aici găsim note privind 13 romāni cu preocupări scriitoriceşti, printre care Al. Donici, C. Stamati, Thadeu Hījdău, Anghel Bally, Gh. Beldiman, Ieremia Ianov), Cu privire la īntocmirea clasificării idiomatice a plantelor care cresc liber şi a celor cultivate īn regiunea Basarabiei, Aducere aminte despre gloria din trecut a Moldovei, Epistole către romāni (I şi II), Notiţă asupra a două opere ale lui Kantemir voievod ş.a.

Ca emblematic punct final poate figura opinia cunoscutului īn domeniu şi regretatului profesor Mihai Drăgan: „Īntre moldovenii care luptă, īn condiţii vitrege, pentru deşteptarea şi conservarea conştiinţei naţionale a romānilor, el ş= Al. Hījdăuţ rămāne o figură nobilă… Aproape īn toate privinţele, Al. Hījdău este o prefigurare spectaculoasă a personalităţii lui Bogdan Petriceicu şHasdeuţ: sete romantică de creaţie şi grandios, spirit independent, erudiţie vastă, nelinişte ce-l aruncă de la un domeniu de cercetare la altul, fiind un născocitor de mari proiecte, dintre care multe rămīn nerealizate…“.