Bucovina, prin oameni şi cărţi

 

Profesorul Ion Popescu-Sireteanu devine, pe an ce trece, tot mai „productiv“ în cîmpul literelor româneşti, cantitativ şi calitativ. O dovedesc cărţile pe care le-a publicat, diverse, interesante şi de mare actualitate, dedicate istoriei, folclorului, limbii şi culturii naţionale, în ansamblu. Cum era de aşteptat, un loc deosebit în cadrul preocupărilor sale intelectuale îl ocupă Bucovina istorică, acea provincie românească pe care Eminescu o numea „frumoasa grădină a Moldovei“. Acestui spaţiu socio-cultural românesc, domnia-sa i-a dedicat mai multe contribuţii notabile, unanim apreciate. Originar din această zonă geografică şi legat prin toate firele destinului său intelectual şi biografic de ea, Ion Popescu-Sireteanu rămîne, printre alţii, un exponent marcant al mişcării culturale şi sociale din partea de nord-vest a Moldovei.

În această privinţă, nu puţine sînt contribuţiile ştiinţifice şi literare ale domniei sale, consacrate acestei arii geografice, cu o istorie marcată de strălucire, nedreptăţi şi false judecăţi. După Siretul – vatră de istorie şi cultură românească (1994), o nouă carte remarcabilă se adaugă celor pe care autorul le-a semnat vreme de decenii. Tipărită la Editura Augusta din timişoara, cu titlul Bucovina. Oameni şi cărţi (2005), ea reprezintă, fără îndoială, o încununare a activităţii didactice, ştiinţifice şi literare a universitarului bucovinean devenit… ieşean. Cele 370 de pagini cuprind articole, studii şi recenzii ale autorului, publicate în reviste din ţară şi străinătate, referitoare la Bucovina, precum şi o serie de cercetări inedite dedicate aceluiaşi subiect, mult prea drag autorului. Structura cărţii evidenţiază trei domenii importante, cărora Ion Popescu-Sireteanu le-a consacrat investigaţii de anvergură, pe baza unei documentări foarte bogate şi variate şi cu invocarea unor argumente de prim ordin în susţinerea unor noi puncte de vedere şi în combaterea unor pseudo-teorii (de fapt, „erezii“ aşa-zis ştiinţifice, la umbra unor doctrine politice şi a unor Nero comunişti, deveniţi „savanţi“ şi „specialişti“ în aberaţii strigătoare la cer!) privitoare la istoria şi literatura acelei părţi din Moldova răpită de austrieci şi numită, fals şi interesat, „ţara fagilor“. Mai întîi, este vorba de studiul istoriei acestei provincii, jefuită, umilită şi ciopîrţită în veac, concretizat în prima parte a cărţii, în care sînt incluse studii de referinţă, precum: Tragedia Bucovinei, Un tratat odios, Teroarea vine de la răsărit, 28 iunie – zi de doliu naţional, Lupta pentru limbă românească în Bucovina. O a doua categorie de texte se referă la instituţii culturale şi localităţi din Ţara Fagilor: Un muzeu de literatură şi arte al Bucovinei, Istoria unui sat: Volovăţ, Istoria satului Pîrteştii de Jos, Cupca, un sat din bucovina, Siretul – reşedinţă domnească. Cea de a treia secţiune a cărţii (şi cea mai amplă şi diversă) include portrete şi „micromonografii“ dedicate unor cărturari, din trecut şi dintre contemporani, reprezentînd, în diverse ipostaze, spiritualitatea din această zonă a României. Cititorul face cunoştinţă cu date, caracterizări şi judecăţi de valoare obiective privind pe I.G. Sbiera, Simion Florea Marian, Mihai Teliman, T. Robeanu, Gheorghe Flondor; George Muntean, Emil Satco, Adrian Dinu Rachieru, Liviu Papuc, Vasile Diacon şi… Ilie Dan, fiecare ilustrînd, prin preocupările lor diverse, aspecte ale etnografiei, istoriei, folclorului, literaturii şi artei bucovinene.

Informaţia bogată, argumentaţia convingătoare, expunerea clară şi fluentă fac din paginile volumului o lectură plăcută şi instructivă, mai ales pentru tînăra generaţie. Se cuvine adăugat şi spiritul polemic remarcabil. Carte a unui erudit şi patriot, noul volum al lui Ion Popescu-Sireteanu reprezintă, cu siguranţă, un reper bibliografic necesar, dar şi o certitudine  în cercetarea istoriei şi culturii din Bucovina.

 

 Ilie DAN