87 de ani de la moartea lui Barbu Delavrancea

 

Sīmbătă, 29 aprilie 1918, īn locuinţa din strada Pojărniciei nr. 2 – casa Eliza Tulbure – unde fusese cazat scriitorul şi dramaturgul BARBU DELAVRANCEA, venit īn Iaşi cu familia īn noiembrie 1916, a decedat autorul Apusului de soare. Erau zilele de doliu naţional prilejuite de semnarea īnjositoarei „Păci de la Buftea“. Cenzura instituită de guvernul Marghiloman nu a permis publicarea de informaţii despre moartea lui Delavrancea decīt mai tīrziu, după īnmormīntarea sa aici, īn cimitirul ETERNITATEA (2 mai 1918). Īn ziarul ieşean „Mişcarea“ din 3 mai 1918 a fost publicată informaţia Funeraliile lui Delavrancea. Slujba īnmormīntării a fost oficializată la biserica Banu, unde „... Īn tăcerea sacră īn simplicitatea cu care moartea primeşte pe cei dispăruţi, cei veniţi să salute rămăşiţele pămīnteşti ale lui Delavrancea dau ultimele onoruri ale generaţiei contemporane faţă de marele scriitor caracterul funeraliilor naţionale...“.

Căci Delavrancea a fost unul din cei mai decişi susţinători ai intrării Romāniei īn războiul pentru reīntregirea hotarelor patriei. La 1 decembrie 1915, cīnd īn Parlament se crease o atmosferă de entuziasm patriotic pentru dezrobirea Ardealului, īn cuvīntarea rostită de Delavrancea el īnfăţişa o „ ...cutremurătoare imagine a Romāniei īnvinsă fără luptă, din nevolnicia conducerii şi prin corupţie“. El spunea: „Eu mă tem ca nu cumva să se zică mīine de toţi romānii, cu ochii plini de lacrimi şi cu gura de blesteme că... Romānia a fost īnmormīntată ca un mort, fără vaiete, fără cīntări şi fără spada pe care n-a voit să o tragă“.

Era acelaşi Delavrancea care, la Iaşi, la 1 noiembrie 1915 rostise, avīntat, aceste cuvinte:

„... Lotul nostru este al jertfei şi al eroismului. Ori vom fi generaţia lepădării de noi īnşine, ori vom fi generaţia blestemată a urmaşilor noştri. CARPAŢII NU NE DESPART, CI NE ĪNTREGESC“.

Erau de faţă la slujba din biserica Banu Take Ionescu, Octavian Goga, N. Iorga, Ion Petrovici, Mihail Dragomirescu, I. D. Ştefănescu, delegaţii guvernului, corpul diplomatic etc. Venise şi poetul Alexandru Vlahuţă.

Au fost rostite cuvīntări, multe din textele respective fiind cenzurate. Totuşi, au fost reproduse cuvintele profesorului Ion Petrovici, directorul general al teatrelor:

„... Culcă-te, maestre, cu faţa spre răsărit ca să nu auzi decīt cīntece văilor noastre īnflorite şi nu plīnsetul munţilor (...) Şi vor trece ani şi văile şi munţii noştri vor răsuna tot mai puternic, slăvind numele acelui care a fost marele lor cīntăreţ, bucată ruptă din inima lor īnsīngerată, dar pururea vie. Cu mīngīierea acestui gīnd unic, să-i salutăm mormīntul. Odihnească-se īn tihnă!“

Este mormīntul īn faţa căruia ne aflăm astăzi, la 87 de ani de la moartea luptătorului pentru destinul acestei ţări. Este un mormīnt modest. Prin 1923 din iniţiativa Primăriei Iaşi, a fost dezvelit aici un bust īn bronz al lui Delavrancea, autor fiind sculptorul Ioan Mateescu – fratele vitreg al lui Topīrceanu. Amintirea lui rămīne īn albumul doamnei Olga Rusu – Iaşi-chipuri īn bronz, marmură şi piatră, īn capitolul Sculpturi dispărute.

Ar fi un act de cultură şi de cinstire a memoriei lui Delavrancea o iniţiativă de a se realiza un nou bust, care să străjuiască acest mormīnt al „regăţeanului“ ce şi-a găsit loc de veci īn pămīntul Moldovei, pe care a iubit-o şi pentru care a scris Apus de soare.

 

Constantin Ostap

 

            Notă: Īn data de 14 mai 2005, la Iaşi, la Cimitirul Eternitatea, s-a oficiat, de către părintele paroh Aurel Mărginean, o slujbă de pomenire īn amintirea scriitorului Barbu Delavrancea, la iniţiativa Fundaţiei „Alba Iulia 1918, pentru unitatea şi integritatea Romāniei“ şi a Despărţămintelor ASTRA din Alba-Iulia şi Iaşi. Au ţinut alocuţiuni Prof. univ. dr. Mandache Leocov, scriitorul Ion Mărginean şi ing. Constantin Ostap. Delegaţia de la Alba-Iulia a fost compusă din Ion Mărginean, Ioan Străjan, Ilie Furdui şi Marin Muntean. Ca un gest de pioasă amintire, s-a donat Muzeului Literaturii Romāne din Iaşi o vază cu o inscripţie dedicată lui Barbu Delavrancea. Īn loc de concluzie a acestor manifestări, cităm două pasaje din cuvīntarea lui Ion Mărginean: „Transilvania şi-a deschis larg braţele de mumă, l-a strīns la pieptul ei, clipă de eternitate, iar Alba Iulia de atunci tot aşteaptă o statuie, unică şi tulburătoare a MARELUI PATRIOT, JURNALIST, SCRIITOR, DELAVRANCEA!

Prezenţa noastră aici este tocmai emoţia pe care o lăsăm pe mormīnt ca buchet de flori şi recunoştinţă, pe care este o singură semnătură de mulţumire: Transilvania“!

Redacţia