Alexandru Husar - 85

 

La mulži ani, Domnule Profesor,

Sīmbătă, 11 iunie, īn Sala Senatului Universităţii „Al. I. Cuza“, studenţi de azi şi de ieri, colegi şi prieteni, oameni de cultuă ai Iaşului şi cititori din toate generaţiile l-au sărbătorit pe Profesorul Alexandru Husar, care a īmplinit, nu cu mult timp īn urmă, 85 de ani de viaţă: o viaţă frumoasă şi rodnică, bogată īn fapte şi īmpliniri, īn bucurii ale dialogului intelectual cu tinerii, cu studenţii, ca şi ale īmpărtăşirii şi comuniunii īntru lumina īnaltă a cărţii, a artelor, a ideilor generoase şi a idealurilor… Lumină de care avem astăzi nevoie, poate mai mult ca oricīnd.

Dacă ar fi īncă īn activitate, ca profesor, Alexandru Husar le-ar vorbi studenţilor de la Litere, cum a făcut-o de-a lungul a mai multor decenii, ca membru marcant al Catedrei de Literatură comparată şi Estetică (aceasta din urm㠖 disciplină pe care a predat-o pīnă la pensionare, alături de cursuri consacrate īn special poeziei, veche şi statornică iubire dintīi a Profesorului), din iniţiativa căreia, īmbrăţişată īnsă şi de Catedra de Literatură romān㠄G. Ibrăileanu“, cu nu mai puţină căldură, s-a organizat şi desfăşurat această emoţionantă şi substanţială omagiere a personalităţii şi activităţii Profesorului Alexandru Husar. Pentru un adevărat cărturar nu există īnsă, de fapt, „pensionare“ şi toţi vorbitorii au subliniat adevărul de necontestat că energia, dinamismul şi opera sărbătoritului constituie toate, deopotrivă, o autentică mărturie vie īn acest sens.

Īn deschiderea festivităţii de omagiere, mai īntīi Decanul Facultăţii de Litere, prof. univ. dr. Iulian Popescu, şi Rectorul Universităţii „Al. I. Cuza“, prof. univ. dr. Dumitru Oprea, au exprimat, īn cuvinte puţine, dar pline de miez, recunoaşterea instituţională, academică (dublată, desigur, şi de cea personală) a meritelor profesionale, ca şi mai larg intelectuale ale respectatului, preţuitului şi iubitului Profesor, devenit ieşean printr-o fericit㠄adopţiune“ īn anii ’50: aprecieri care, din partea Universităţii, a avut şi o „dimensiune“ de premiu aniversar, īnmīnat de Rectorul Almei Mater Iassiensis.

Cum este şi firesc să se īntīmple īn astfel de momente, evocările şi amintirile, sublinierile de ordinul portretizării Omului şi al reliefărilor calităţilor sale morale şi profesionale s-au īmpletit cu aprecierile asupra scrierilor, a atitudinilor şi a īnfăptuirilor care au marcat biografia Profesorului, „treptele“ ei īn timp, fără vreo „cezur㓠a renunţărilor la „ceasul“ unei pensionări care ar mai fi putut fi amīnată, dacă timpurile şi conjuncturile ar fi fost altele, mai umane şi mai generoase, spre profitul spiritual a īncă alte şi alte promoţii de absolvenţi ai Universităţii ieşene. Au dovedit-o cărţile „pensionarului“ Alexandru Husar, care continuă s㠄vorbească“, prin scrisul său, īn altfel de „amfiteatre“, editoriale, ale culturii naţionale de azi, unui cerc īncă şi mai larg, de studenţi, de cititori, de toate vīrstele.

Omagiindu-l, universitarii (care au luat, pe rīnd, cuvīntul, īncepīnd cu decanul de vīrstă al adunării festive – şi a fost mulţi ani Decanul al Facultăţii, pe atunci, de Filologie, Profesorul, nonagenar viguros, Gavril Istrate, prieten de o viaţă al sărbătoritului), Viorica S. Constantinescu, Nicolae Creţu, Maria Platon, Antoaneta Macovei, Leonida Maniu, Adrian Voica, Gheorghe Macarie au scos īn evidenţă, toţi, absolut toţi, generozitatea şi distincţia omului, altitudinea intelectuală fără pedanterie şi substanţialitatea īn activitatea profesorului, diversitatea de teme, problematică şi atitudine, nu mai puţin de „formule“ scripturale, proprie operei, caracterizată īnsă printr-o convergenţă şi unitate de adīncime, preeminenţa şi īntītietatea autorului Alexandru Husar pe unele direcţii ale preocupărilor D-sale īn orizontul cercetării (Metapoetica, de pildă), angajarea ideatică şi afectivă īn cercetarea atentă şi devotată a tradiţiilor academice, pe linia Esteticii, Iaşi, ca şi īn problemele, de acută contemporaneitate, pe care le ridică situaţia, din toate punctele de vedere, politică, lingvistică şi culturală a romānilor din afara graniţelor actuale ale statului romān (Basarabia, nordul Bucovinei, Maramureşul istoric, Banatul iugoslav şi Valea Timocului…). Rezultatul? Imaginea complexă şi plină de culoare a unui benefic şi generos „risipitor“ de idei, de atitudini militante, subordonate unor principii care i-au guvernat viaţa şi activitatea, conjugate, rodnic, cu densitatea preocupărilor academice, de cercetare, ca şi de ordin didactic.

Īncepīnd chiar cu evocarea precisă şi mişcătoare („creionat㓠īn tuşe īncărcate de atmosfera unor „trepte“ īn timp) datorată Profesorului Gavril Istrate, care l-a portretizat pe adolescentul şi tīnărul de odinioară, licean năsăudean, student şi apropiat al unor personalităţi de talia unor Tudor Vianu, Lucian Blaga, David Prodan, īntoarcerea – fireasc㠖 spre trecut a adăugat unor astfel de nume, tutelare, şi pe acelea ale unor colegi-prieteni (Prieteni, mai bine) ca Al Dima, Constantin Ciopraga şi, desigur, pe acela al Decanului care l-a invitat şi primit cu bucurie, la Iaşi, profesorul Gavril Istrate. De altfel, pe cei doi ieşeni năsăudeni, Gavril Istate şi Alexandru Husar īi leagă īntre altele, şi rolul de fondatori ai Despărţămīntului „Mihail Kogălniceanu“ al ASTREI: īncă o legătur㠖 una funcţională, vivace şi fecund㠖 īntre Ardealul-vatră originară şi Moldova, Iaşii cu care li se asociază viaţa matură, activitatea academică a amīndurora şi creaţia intelectuală. Colaborările, nu numai īn scris, ci şi cele legate de iniţiativele şi acţiunile Despărţămīntului „Mihail Kogălniceanu“, aici, acasă, īn ţară, ca şi peste hotarele de acum stau mărturie implicării active a celor doi năsăudeni atīt de devotaţi Iaşului, Moldovei, dar şi datoriilor de conştiinţă (şi suflet) naţională care ne revin nouă tuturor, romānilor de pretutindeni, de azi ca şi de ieri.

Puteau scăpa vorbitorilor iubirea de poezie, de artă/arte, de „porţi“ şi de „ferestre“ deschise – prin traduceri – către alte culturi, inclusiv pe calea profesoratului (avīnd ca obiect romānistica) īn străinătate, īn Peru sau īn Polonia? Nu, ele nu aveau cum să fie uitate la un atare ceas aniversar, bogat īn roade şi īn meritate laude, recunoaşteri. Cei adunaţi pentru a-i omagia personalitatea, activitatea şi opera, īn Sala Senatului Universităţii „Al. I. Cuza“, sub privirile (din portrete) ale fondatorilor şi profesorilor iluştri, din trecut, ai Almei Mater Iassiensis, au socotit că, prin glasurile şi cuvintele lor, sīnt, īntr-un anume fel, totodată, acolo, cu noi, şi miile de foşti studenţi, ca şi īncă mai numeroşii cititori – de pīnă acum şi din viitor – pentru a-i ura, toţi īmpreună, din adīncul inimilor noastre, Profesorului Alexandru Husar, ajuns la vīrsta patriarhilor, īnsă, mereu activ, dinamic, īnsufleţit de proiecte ale unui mare „visător“ realist,

LA MULŢI ANI, rodnici, luminoşi, plini de bucurii īnalte ale spiritului creator!

 

Nicolae CREŢU