De la Vladimiro Bertazzoni

(poet, jurnalist, prozator, academician), Mantova, Italia

 

156 de ani de la moartea poetului Mihai Eminescu

 

 

Īntrucīt Eminescu este foarte cunoscut şi īn Italia, fiind tradus de cīteva ori, doresc să reevoc cei 155 ani de la moartea celui mai mare poet romān. Fiecare ţară īşi are propriul său Dante: poetul sau scriitorul īn care se recunoaşte īnsăşi ţara şi poporul său. E superfluu să dau exemple. Dante din Romānia este considerat chiar Eminescu, al cărui adevărat nume era Eminovici. Dar poetul adoptă noul nume atunci cīnd, la 17 ani, īşi vede publicată poezia semnat㠄Eminescu“, prin voinţa unui redactor*.

Adolescentul, al cărui crez va fi „sīntem romāni mai īntīi de toate“, īn noul nume vedea amprenta īn pecetluire romānească, respectul către o certă origine daco-latină, şi de atunci se va semna numai aşa.

Eminescu s-a născut la 15 ianuarie 1850 (cineva l-a făcut născut la 20 decembrie 1849) la Botoşani, īn Moldova septentrională, şi e mort īn chip tragic la Bucureşti, īntr-un spital de psihiatrie, victimă a unui tovarăş al său de nenoroc, care īntr-un conflict l-a lovit mortal īn cap īn preajma lui 15 iunie 1889**.

Liric, romantic, pătruns de pesimism, sensibil la glasul naturii şi al oamenilor pămīntului natal, la tradiţii şi folclor şi la tot ceea ce a izbutit să glorifice trăsătura caracteristică din Romānia, dedică literaturii ţării sale o poezie de extraordinară muzicalitate, o limbă care va aduce īn sinteză diferite dialecte, o bogăţie de forme şi o varietate de ritmuri şi strofe care ni-l va face poet universal.

Viaţa lui Eminescu nu a fost uşoară sub aspect existenţial, psiho-fizic, jurnalistic şi literar. Multe dintre operele sale au apărut postum, atītea versuri ale sale au rămas nedesăvīrşite, unele compoziţii scrise şi rescrise īn căutarea perfecţiunii, īn cea mai īnaltă restituire filologică şi poetică. E destul să spunem că unele poezii prezintă zece, cincisprezece, pīnă chiar şi douăzeci de variante, cum e cea intitulată Veneţia. Eminescu a vizitat oraşul īn 1884, de asemeni Florenţa, īn intenţia de a-şi recăpăta sănătatea, dar zadarnic: „S-a stins viaţa falnicei Veneţii“. Īn realitate era viaţa poetului care, stingīndu-se interiorizat, ardea numai pentru flacăra poeziei. Născut īntr-o familie numeroasă a unui agricultor*** nu prea bogat (natura a exercitat prima sa fascinaţie inepuizabilă), Eminescu a fost trimis la şcoală la Cernăuţi, de unde fugi pentru a se ataşa actorilor, ducīnd viaţă de vagabondaj şi mizerie. Părinţii l-au readus īn sīnul familiei şi l-au trimis la Viena pentru a-şi continua studiile. Frecventă cīteva facultăţi ca auditor, neavīnd diplomă liceală, abandonă īnsă totul fără a obţine nici un titlu****.

O mare influenţă asupra lui au exercitat filosofi ca Platon, Spinoza, Kant şi mai presus de toate Schopenhauer. Devine jurnalist, bibliotecar, revizor şcolar, lucrīnd preponderent īn oraşele Iaşi şi Bucureşti. S-a implicat politic īn īnălţarea şi valorizarea poporului şi a propăşirii rurale care īl caracteriza. Un spirit naţionalist care vedea īn clasele dominante şi burgheze, īn străini, exact contrariul faţă de ceea ce reprezenta acea naţiune. Debutează foarte tīnăr cu versuri avīnd uşoară influenţă a altor poeţi, dar īn 1870, la 20 de ani, publică īn revista „Convorbiri literare“ o poezie, Venere şi Madonă (contrastul īntre demonul cărnii şi puritatea sufletului), care a atras privirile spre Eminescu ca la un astru născut pe firmamentul literar romānesc. Activitatea lui mai intensă a durat 15 ani, pīnă īn anul 1883, īn care s-au manifestat primele semne ale bolii mintale. Muza inspiratoare a fost Veronica Micle (1850-1889), pe care o cunoaşte īn 1872, poetă ea īnsăşi, care īşi curmă viaţa atunci cīnd află despre tragica dispariţie a poetului. Ar fi lungă īnşiruirea componentelor variatei sale inspiraţii: natura, frumuseţea, iubirea, basmul şi folclorul, filosofia (nulitatea vieţii umane) şi visele, reminiscenţe şi īndemn stăruitor īn afirmarea propriei romānităţi contra oricărei ingerinţe străine: Doina.

Nu ştiu dacă ţările latine de a căror istorie Romānia se simte puternic legată fac totul ele īnsele pentru trebuinţa de a īnălţa şi a valoriza adevăratele afinităţi, pentru a reagrega cultura, literatura, istoria romānă la trecutul care ne uneşte.

 

Traducere din italiană

Valentina Lateş

______________

 * Iosif Vulcan, redactorul revistei „Familia“ din Pesta, unde poetul debutează cu poezia De-aş avea.

** S-au descoperit documente care atestă alte motive ale decesului.

*** Tatăl, devenind administratorul moşiilor boierului din comuna Dumbrăveni - Botoşani, era un fel de boiernaş.

**** Diploma liceală a obţinut-o totuşi de la Botoşani, dar a părăsit studiile din strainătate din alte trei motive: 1 - dorul sfīşietor de Veronica; 2 - inutilitatea definitivării studiilor, el fiind mai cult decīt unii dintre profesorii săi şi 3 - refuzul de a mai profita de spusele părinţilor şi amicilor săi.