Grigore C. Bostan

 

 

Bostan, Grigore C. (4.V.1940, Budineţ, j. Storojineţ, Ucraina), poet, istoric literar şi folclorist. Tatăl său, Constantin Bostan, a murit īn timpul luptelor de la Cotul Donului. După ce va absolvi secţia de filologie romānă a Universităţii din Cernăuţi, va deveni (din 1979) profesor de literatură romānă şi universală, şef al Catedrei de filologie romānă şi clasică la Universitatea din Cernăuţi. Şi-a luat doctoratul īn filologie la Kiev (1971) şi pe cel īn folcloristică la Moscova (1987). A fost membru al Uniunii Scriitorilor din Romānia, Republica Moldova şi Ucraina, membru de onoare al Academiei Romāne (1991) şi membru al Academiei Şcolii Superioare din Ucraina (1993). A fost preşedinte-fondator (1989-1990) şi apoi copreşedinte al Societăţii pentru Cultură Romāneasc㠓Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuţi. A debutat, īn anul 1961, cu poezia Drumeţii īn săptămīnalul “Cultura Moldovei” din Chişinău.

Volumele Cīntece de drum (1982), Revenire (1990), Vitrina manechinelor (1992), Cetatea de Sus (1994) şi Dincolo de vīrstă (1996) conţin o poezie expresionistă, cu atitudini postmoderniste. Mesajul ei aparţine unui glas ce īndrăzneşte să se exprime īntr-un imperiu al tăcerii: “Şi se tăcea pretutindeni/ nu cumva să iasă/ din malul de piatră/ cu ochii de bronz – troglodiţii/ adevăraţii stăpīni ai acestor meleaguri” (Sare amară). Ca etnolog care a īnfiinţat pe līngă Universitatea din Cernăuţi o arhivă de folclor şi a organizat cercetări sistematice īn satele romāneşti din nordul Bucovinei şi din Transcarpatia, Grigore Bostan a adus o contribuţie substanţială la cunoaşterea spiritualităţii unei importante ramuri a romānităţii. Īn studiul Poezia populară romānească din spaţiul carpato-nistrean (1998), īşi propune să detaşeze identitatea artistică romānească de unele tangenţe interetnice, de unele paralelisme tipologice. Fără să ignore contactele interetnice, cercetătorul īşi bazează demersul critic pe examinarea caracteristicilor zonelor etnofolclorice, pe procesul demografic al acestora, pe fondul lor ancestral (dacoroman) şi original, stabilind, nuanţat, dacă este vorba de interferenţe, de īmprumuturi reciproce, şi luīnd īn calcul, de fiecare dată, gradul de asimilare a unor produse populare, creativitatea receptorilor, aria de circulaţie a unor bunuri culturale. Īnzestrat cu o bună cunoaştere a domeniului, manifestīnd calmul omului de ştiinţă, autorul argumentează identitatea şi persistenţa tradiţiilor etnofolcorice romāneşti īn spaţiul studiat. Mai mult decīt atīt, el respinge discursul oficial univoc – care vorbea doar despre influenţa culturii slave asupra celei romāneşti – şi demonstrează puterea de iradiere a tradiţiilor romāneşti către alte etnii. […] A mai scris: Corelaţii tipologice şi contacte folclorice (1985), M. Eminescu (1989), Literatura romānă din Bucovina (1995), Pagini de literatură romānă. Bucovina, regiunea Cernăuţi. 775-2000 (2000) (ultimele două īn colaborare cu Lora Bostan) şi culegerea de Folclor din Ţara Fagilor (1993) (īn colaborare).

__________

Iordan Datcu (articol extras din Dicţionarul general al literaturii romāne, vol. I, Buc., 2004, p. 605-606):