Repere pentru o mitologie a Românilor din Ungaria*

 

 

Apărută la Editura Fundației pentru Studii Europene, cartea Elenei Rodica Colta, Repere pentru o mitologie a Românilor din Ungaria, este o mărturie a dăruirii unei cercetătoare față de o problematică dificilă, aceea a antropologiei minorităților din țara sa, precum și din Ungaria. Plecînd de la întrebarea dacă mai sînt funcționale vrăjitoria și magia, cercetătoarea reface universul tradițional mental al omului actual, poate, doar întîmplător român din Ungaria, în fapt, așa cum recunoaște și autoarea, al omului, în general, situat în Europa de est postcomunistă sau în oricare alt spațiu. Chiar dacă descoperim un univers mental general valabil, ca lector din minoritatea despre care Rodica Colta s-a interesat în repetate rînduri, socotesc că ceea ce face din reconstituirea propusă o evocare a românilor din Ungaria este punctul de plecare: anchetele care s-au desfășurat la Aletea, Micherechi, Bedeu, Otlaca Pustă, Bătania, Chitighaz, Săcel, Pocei; în aceeași măsură, universul mental reconstituit e ancorat în minoritatea română din Ungaria prin faptul că autoarea e în măsură să descopere  identitatea acestei comunități în atîtea și atîtea surse bibliografice de limbă maghiară sau publicate în Ungaria. Aducînd din localitățile anchetate un bogat material folcloric, credințe, superstiții, practici magice și povești despre ființe din altă lume, autoarea recuperează un capitol de spiritualitate românească, o viziune, cum îi spune, ancestrală, azi dispărută ori pe cale să dispară.

Structura cărții impresionează prin adecvarea la universul mental reconstituit. Spațiul și timpul, repere esențiale ale viețuirii ființei în lume, dau substanță primelor două capitole. Puterile și lucrările magiei continuă excursul antropologic ca un al treilea capitol, propunînd o ilustrare a percepțiilor duale ale ființei care trăiește în limitele conturate, în egală măsură, de normal și de anormal, de personaje pămîntene și de personaje nepămîntene, cum ar fi pricolicii, moroii, paparudele, turca, Crăciunul și mulți altele. Urmărind semnificațiile mitice ale spațiului, autoarea notează că credința în puterea magică a locului determină precauții chiar din momentul întemeierii unui sat ca loc în care urma să se desfășoare viața unei comunități întregi. Sînt, după cum remarcă autoarea, purtătoare de înțeles mitico-magic vatra satului, pășunea, hotarul, drumurile, podul, răscrucea, pe scurt, tot ce e unitate în diviziunile spațiului, partea și întregul. Referindu-se la motivele spațiale, cercetătoarea surprinde specificul reprezentărilor, coboară în sufletul celui de la care află semnificațiile faactorilor de spațiu și rămîne fidelă, în modul de a reda, acestor oameni care i s-au destăinuit și au dăruzit astfel o fărîmă, aș zice, un mărgăritar, din viața lor, din sufletul lor. Rodica Colta nu-i învață, așa cum fac alți cercetători, ci învață de la ei ce înseamnă, de pildă, rudimentele în care s-a conservat ideea de scară a sufletelor pe care coborau odinioară sfinții pe Pămînt.

Urmărind, în secțiunea a doua a cărții, timpul ca factor ordonator al existenței mitico-magice, cercetătoarea descifrează, în mentalitatea românilor din Ungaria, o logică a puterii acestuia. Ca și elementele spațiului, unitățile timpului se dovedesc a fi, toate, în creșterea și descreșterea lor cantitativă și calitativă, încărcate cu infinite valori mitico-magice. Timpul de început de ciclu, de săptămînă, lună ori an, înregistrează virtuți aparte, cu putere formativă; fastele și nefastele, ca zile sau ceasuri, compun calendarul magic, în care, adaugă autoarea, sărbătorile marchează momentele critice ale timpului, dar și, adăugăm noi, clipa eternei reîntoarceri, a începutului continuu, de vreme ce, în derulare, timpul este marcat de momente critice, în care, potrivit credințelor românești, se deschideau cerurile, se manifesta sensibilitatea magică a ființei, se săvîrșeau riturile de inițiere și cele de trecere, care asigurau intrarea efectivă a ființei în viața creștină și în cea a comunității. Și în această secțiune a cărții Elena Rodica Costa reușește să reconstituie structurile arhetipale, pe care omul modern le-a desemantizat; ea este atentă la tot ceea ce oferă sursele vii, români din Ungaria, în mentalitatea cărora aceste structuri ocupă încă o poziție privilegiată și satisfac funcții simbolice ale existenței. Prin anchete, constatăm după lectura cărții, cercetătoarea a reușit să pătrundă în zonele interzise ale reprezentărilor mentale, acolo unde unitatea mitico-magică se plăsmuiește ori se însușește ca bun general uman; în etapa următoare anchetei, folcloristul (și, în același timp, antropologul Rodica Costa) a dat prioritate omului capabil să se bucure de această infinită semnificare și resemnificare a elementelor mitologice asupra cărora, prin descinderea în satul populat de români în Ungaria, a avut fericita împrejurare de a zăbovi.

A treia secțiune a cărții, consecvent dispusă după investigarea puterii ordonatoare a timpului, vine să identifice efectiv puterile în manifestarea lor directă, printr-o serie de reprezentări specifice, precum și prin roluri proprii universului mitico-magic. Fiecărui rol, autoarea îi circumscrie extensiunea ritualică, funcțiile și practicile asociate, dorind parcă să reașeze fiecare unitate în cosmosul pe care cercetătoarea îl consideră acum dezintegrat, fărîmă cu fărîmă, dispersat în memoriile ființelor ce își amintesc despre farmece și făcături, despre desfaceri, despre descîntare, dezlegarea ploilor, dar, cei ce își amintesc, parcă o fac ca și cum toate acestea ar fi practici străine chiar și de imaginarul în care s-ar fi situat vreodată.

Greu de detașat de secțiunea a treia, venind oarecum în continuarea acesteia, Întîlnirile dintre lumi. Ființele de dincolo. Altfel de ființe, ca o a patra parte a cărții, continuă efortul de restaurare a imaginarului colectiv prin ordonarea agenților și instrumentelorcare au dat substanța lumii investigate; cercetătoarea se îndreaptă întîi spre grupul oamenilor înzestrați încă de la naștere cu puteri speciale, pentru a explica modul în care se armonizează contrariile acestei lumi gîndite magic; în prezentarea ființelor pămîntene înzestrate cu puteri neomenești, magicul se dovedește a fi principiul ordonator al existenței, cel ce populează conștientul și memoria subiecților din Chitighaz, care mai povestesc întîmplări legate de pricoloci, sau ajung să descrie modalitatea în care poate să ajungă cineva vrăjitor. Poate tocmai sentimentul nemărturisit cu privire la o imanență a magicului, resimțit de Rodica Colta în numeroasele descinderi în satele noastre românești e cel care a determinat-o să așeze în această secțiune adevărate micromonografii care, credem noi, vor cunoaște dezvoltări în timp; e evidentă pentru această etapă dorința cercetătoarei de a aduna ceea ce ar putea să se piardă, să dispară și să lase vid locul ocupat cîndva de o atare practică magică în ansamblul pe care încercăm să-l recuperăm.

Această dorință e confirmată și de ultima secțiune a cărții, una de un riguros nivel teoretic subordonat încercării (și reușitei) de a sistematiza ceea ce trebuie să se știe despre mitologia românilor din Ungaria. Încercarea de structurare a reprezentărilor mitice românești active sau memorate conduce, am spune, la următoarele intrări de enciclopedie a mitologiei noastre: 1. oamenii cu puteri supraomenești 2. ființele supranaturale 3. animalele mitice 4. plante magice. Interesată fiind de imaginea care înglobează toate componentele identității noastre, autoarea vede în lumea mitico-magică sondată în cele cîteva sate din estul Ungariei un rezervor complex de sedimente culturale provenind din epoci diferite; în același timp, autoarea crede în posbilitatea de sondare a universului prin referire la gîndirea mitico-magică și, ceea ce e important pentru mine, ca român din Ungaria, înțelege că modelul de viață pe care l-a descoperit în satele românești din Cîmpia Maghiară e în măsură să reevalueze accepțiile mitului în acord cu marca identitară definitorie acestuia.

Cercetare sistematică a universului exemplar identificat în satul românesc din Ungaria, întreprinsă, socotim noi, cu mijloacele antropologiei și ale teoriei imaginarului, cartea Elenei Rodica Colta este cea dintîi monografie completă a mentalităților reperabile în aria complexă de românitate transfrontalieră vestică.

 

HOCZOPAN Anna

Ungaria

_______________

* Elena Rodica Colta, Repere pentru o mitologie a Românilor din Ungaria, Editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2004, 225 p.