BISERICA „SFÎNTUL NICOLAE“ A MĂNĂSTIRII POPĂUȚI*

 

În cadrul procesului de reconstituire a trecutului istoric, alături de identificarea și editarea izvoarelor de diverse tipuri, o pondere importantă, inclusiv pentru perioada medievală, este deținută de analiza mărturiilor oferite de vestigiile istorice. Elaborarea oricărei lucrări de sinteză asupra acestui palier cronologic presupune, așadar, și un susținut efort de repertoriere și studiere sistematică a monumentelor care s-au păstrat. Un loc aparte îl ocupă edificiile de cult, categorie de monumente care poate să ofere o mare varietate de date, asemenea realizări arhitectonice adunînd laolaltă elemente ale cunoașterii umane din domeniile tehnic și artistic.

„Deslușirea multitudinii de informații cumulate de monumentele noastre medievale, laice sau religioase, devine nu numai o necesitate de studiu ci mai ales o datorie“. Este afirmarea profesiunii de credință a unei personalități a arheologiei românești, Voica Maria Pușcașu, probată recent prin publicarea, în lucrarea ce face obiectul prezentării de față, a rezultatelor campaniilor de cercetare arheologică din anii 2000 și 2001 efectuate la biserica Sfîntul Nicolae a mănăstirii Popăuți din Botoșani. Ctitorie a voievodului Ștefan cel Mare, biserica de aici face parte, prin caracteristicile sale planimetrice, structurale și de decorare, dintr-o serie de edificii de cult ridicate în locuri unde au funcționat reședințe domnești, specialiștii încadrîndu-le în categoria denumit㠄biserici de tip orășenesc“ (p.5-6).

Construit în 1496 pe teritoriul satului Popăuți (înglobat astăzi în municipiul Botoșani), monumentul prezentat a făcut obiectul unor studii de istorie și de istoria artei. Iată de ce, fără a mai insista asupra descrierii edificiului de cult sau a prezentării istoricului acestuia, autoarea subliniază aspectele semnificative relevate de campaniile de cercetare arheologică din anii 2000 și 2001. Acestea își propuneau să completeze sau să nuanțeze datele deja cunoscute și, în egală măsură, să încerce găsirea unor răspunsuri la unele întrebări mai vechi, cum ar fi, spre exemplu, faptul dacă terenul pe care s-a construit biserica Sfîntul Nicolae era inclus sau nu în perimetrul ipoteticei reședințe domnești (atestată documentar în secolul al XVI-lea) (p.7-9).

Vestigiile descoperite sînt prezentate și analizate pe rînd, „în ordinea cronologică firească a constituirii lor în decursul timpului“ (p.15). Aflăm astfel de existența unor mărturii materiale ce indic㠄manifestări de viață și activitate uman㓠anterioare construirii bisericii: o necropolă cu caracter laic folosită în secolul al XV-lea (ce indică vecinătatea unei așezări stabile și aduce argumente „aproape directe“ privind existența unei biserici care a precedat-o pe cea actuală), precum și resturile unui fost pavaj din lespezi de piatră de rîu (ce indic㠄un nivel de confort altul decît cel presupus de o simplă uliță“), încă un argument pentru afirmarea existenței unei așezări medievale (p. 16-25).

Săpăturile efectuate în interiorul bisericii demonstrează că, în intervalul secolelor XVI-XIX, pronaosul bisericii a fost folosit și drept spațiu de înhumare. Pînă în momentul instituirii mănăstirii (în anul 1751, în timpul domniei lui Constantin Racoviță) înmormîntările de aici „au fost strict ocazionale și au exclusiv un caracter laic“, din acest moment apărînd și morminte ale unor monahi și ale unor înalți ierarhi (p.34).

Studierea informațiilor oferite de cele două necropole de la biserica Sfîntul Nicolae, cea de la interior și cea de la exterior, conduce autoarea la formularea concluziei că edificiul în cauză a beneficiat de un statut special, nefiind deschis folosinței publice, lucru ce subliniaz㠄calitatea de biserică domnească, aparținînd unei reședințe voievodale“ (p.50).

Conținînd 43 de figuri color, șapte planșe și cinci anexe ce sintetizează și sistematizează rezultatele celor două campanii de cercetare arheologică, beneficiind, în plus, de excelente condiții grafice, lucrarea Voicăi Maria Pușcașu se constituie într-un instrument indispensabil cercetărilor ulterioare privind trecutul bisericii Sfîntul Nicolae a mănăstirii Popăuți și evoluția tîrgului Botoșani.

 

Mihai-Cristian AMĂRIUȚEI

 


* Voica Maria Pușcașu, Biserica „Sfîntul Nicolae“ a mănăstirii Popăuți din Botoșani, Botoșani, Ed. Axa, 2004, 80 p.