Problema Basarabiei și relațiile sovieto-române în perioada interbelică (1919-1939)

Octavian Țâcu, Problema Basarabiei și relațiile sovieto-române în perioada interbelică (1919-1939), Chișinău, Editura „Prut Internațional“, 2004, 272 p.

 

Problema Basarabiei, departe de a fi definitiv soluționată prin actul de la 27 martie 1918, a marcat decisiv relațiile dintre România și Uniunea Sovietică în perioada interbelică. În plus, impactul politic al acestei chestiuni a depășit cu mult, în epocă, limitele unei simple dispute diplomatice, astfel încît o analiză științifică a subiectului necesită un demers complex, care trebuie să cuprindă și contextul internațional, poziția marilor puteri ori evoluția situației politice europene.

O asemenea abordare nu poate decît să incite curiozitatea științifică a cercetătorului, cu atît mai mult cu cît în intervalul dintre cele două războaie mondiale nu au existat relații diplomatice oficiale între Moscova și București. Acest fapt nu a exclus însă contactele inevitabile dintre cele două state vecine, chiar dacă acestea s-au realizat de pe poziții mai mereu divergente, lipsite, în general, de flexibilitate și care nu au lăsat loc unui eventual compromis.

Istoriografia dedicată chestiunii Basarabiei în perioada interbelică, deși extrem de vastă și întinsă, cronologic vorbind, pe parcursul a opt decenii, este încă departe de a putea epuiza subiectul. Lipsește încă o analiză a perspectivei sovietice, a interpretărilor și justificărilor Moscovei față de această delicată problemă.

Această lacună poate fi acoperită de lucrarea lui Octavian Țâcu, Problema Basarabiei și relațiile sovieto-române în perioada interbelică (1919-1939), o apariție editorială nouă, care se concentrează asupra punctului de vedere al Kremlinului față de raporturilor sovieto-române și chestiunea Basarabiei în perioada interbelică. Autorul, în prezent șeful catedrei de Istorie Contemporană Universală și Științe Politice a Universității Libere Internaționale din Republica Moldova, a optat, inițial, pentru un studiu al relațiilor diplomatice sovieto-române din perioada interbelică, însă pe măsura aprofundării muncii de cercetare și-a concentrat atenția asupra problemei Basarabiei, adevăratul „măr al discordiei“ din relațiile dintre Moscova și București, ale cărei implicații internaționale depășeau cu mult cadrul relațiilor bilaterale dintre cele două state. Interesele geopolitice ale sovieticilor în regiune, precum și caracterul revoluționar distructiv al propagandei bolșevice au transformat destul de rapid problema Basarabiei dintr-una internă, a statului român, în una internațională, iar jocul diplomatic al Moscovei, corelat cu imixtiunile Kominternului în treburile interne românești a afectat constant procesul de reintegrare al Basarabiei în structurile românești.

O asemenea dimensiune a analizei a impus și o muncă de documentare pe măsură. În acest sens, autorul a cercetat, la București, fonduri ale Arhivelor Statului, ale Arhivei Ministerului Afacerilor Externe și ale Bibliotecii Centrale de Stat. La acestea se adaugă un număr mare de volume de documente, aflate în fondurile Bibliotecii Centrale Universitare din Iași, ale Bibliotecii Naționale din Chișinău și ale unor diverse biblioteci moscovite. Baza documentară a lucrării este întregită de presa românească interbelică studiată de autor și, evident, de o vastă bibliografie. Din păcate, o sistematizare a acesteia nu se regăsește în paginile volumului, ceea ce îngreunează oarecum accesul cititorului la sursele documentare folosite de autor. În rest, autorul urmează structura obișnuită a unei lucrări științifice. O Introducere - p. 3-17 -, care prilejuiește analizarea tendințelor urmate de către discursul istoriografic în problema Basarabiei și a relațiilor sovieto-române prefațează cele cinci capitole ale lucrării: Recunoașterea internațională a Unirii Basarabiei cu România - o coordonată a politicii externe românești - p. 18-62 -, Problema Basarabiei între oportunismul și intransigența diplomației sovietice (1920-1924) - p. 63-106 -, Tendințe de destindere a relațiilor sovieto-române (1925-1933) - p. 107-144 -, Spre Pactul Molotov-Ribbentrop (1934-1939) - p. 145-187 - și, în fine, Basarabia în cadrul României reîntregite - consecințele unei incertitudini de politică externă - p. 188-214. Structura lucrării este completată de Concluzii - p. 215-220 -, de un set de Documente - p. 221-267 - și de cîte un scurt rezumat în limba engleză - p.268 - și rusă - p. 269.

Avem așadar, în fața noastră o lucrare de istorie de bună calitate, o perspectivă inedită asupra unor probleme delicate, care ne par mai actuale ca niciodată - chestiunea Basarabiei și relațiile dintre România și marea putere din Răsărit.

 

Bogdan-Alexandru Schipor