Liviu Papuc vă propune

 

Există o largă paletă de scrieri ocazionale (era să zicem de conjunctur㠖 dar nu conjuncturale), care nu intră îndeobște în vederile criticilor profesioniști, pentru că nici nu este prea ușor să fie înregimentate în vreo categorie specifică. Trecute fiind în felul acesta cu vederea, ele nu constituie mai puțin volume de referință, uneori, pentru niște domenii date. Ne propunem să remediem cîte ceva în această privință. Așa că:

 

Ștefan cel Mare și Sfînt. Mari aniversări. 1504-2004. Documente, Suceava, 2004, 64 p., semnată de reputatul cercetător sucevean Emil Satco, pentru care, din păcate, porțile Uniunii Scriitorilor din România rămîn închise din motive de reglementări birocratice (chiar dacă statutare), este prima publicație a proaspetei Fundații Culturale „Leca Morariu“, patronată de doamna farmacistă Maria Olar. Autorul efectuează, pe bază de relatări scrise sau documente de arhivă, un istoric al manifestării pan-românești de la Putna din 1904. Făcînd și un excurs al momentelor ce au precedat acest eveniment: sărbătorirea studențească din 1871, disputa în jurul adevăratului chip al voievodului, portretul executat de Epaminonda Bucevschi (avînd ca model Tetraevanghelul de la Humor), volumul referitor la mănăstirea Putna al lui Wickenhauser, la care se adaugă, în chiar anul sărbătoririi, 1904, volume semnate de Romstorfer, Simion T. Kirileanu și N. Iorga. Partea de rezistență o constituie organizarea în sine a manifestării, cu date exacte și complete extrase din presă și din arhive. Astfel, Comitetul aranjator a fost alcătuit din 39 de persoane (nume bucovinene binecunoscute în epoc㠖 unele și după), dintre care un Birou de 5, un „Subcomitet pentru primirea oaspeților“ de 16 persoane și un „Subcomitet pentru susținerea ordinei“ de 18. Sînt redate protocoale ale ședințelor, procese verbale (din care aflăm, de exemplu, ideea stabilirii unor subcomitete „pentru îngrijirea cîntărilor“ și „pentru cenzurarea cuvîntărilor“, dar și costurile estimative – trenuri, masa oficială, vinuri, bufet, „ospătarea poporului“, berea, decorarea pavilioanelor etc – care ajungeau la un total de 9396 de coroane), găsim enumerate gazetele care și-au trimis reprezentanți la Putna, precum și personalitățile prezente. Pe lîngă reluarea Programei serbării din București și a discursului lui D. Onciul, se află aici inserată și inedita cuvîntare a profesorului Ștefan Saghin, care nu a mai fost rostită.

Partea de Documente, dintr-un fond recent descoperit, dă consistență acestui volum care, nu ne îndoim, va intra în circuitul larg al istoricilor.

 

***

De la Bistrița ne parvine un voluminos op, Mărul de aur 20, Festival de Satiră și Umor, Antologie de literatură umoristică și grafică satirică îngrijită de Alexandru Câțcăuan, Prefață de Cornel Udrea, Editura „Europress“, Bistrița, 2004, 380 p., sub egida Casei de Cultură a Sindicatelor Bistrița. „Cartea de față este o dare de seamă, în fața timpului, despre oameni și lucrările lor, întru vierea și învierea umorului românesc“, în „singura țară din lume unde epigrama are o Uniune de breasl㓠– ne spune Cornel Udrea, evocînd începuturile unui festival din acei ani în care „plutea un aer de romantism dizident, de umor scrîșnit, cu metafora subversivă înfofolită și-n toiul verii“ (p. 5-7). Este vorba, de fapt, de un fel de istoric al longevivului festival de la Bistrița – sub denumirea „Mărul de aur“ din 1983, dar cu antecedente în deceniul al șaptelea – prefațat de cîteva intervenții de moment ale lui George Corbu, Dorel Vișan, Eugen Luha, în care Ion Moise constată c㠄Mărul de Aur a crescut altoit an de an, ajungînd de la o manifestare locală la un festival național și internațional“, cu completarea lui Virgil Rațiu: „Nu-i vorbă, gustul merelor este același, doar miezul este altminteri“. Sînt consemnate, în continuare, cîteva Opinii, ordonate cronologic (Giuseppe Navarra, Alexandru Misiuga, Valentin Silvestru, Dem Rădulescu, Ștefan Popa Popa’s, Ion Băieșu, interviuri cu Radu Beligan și Dorel Vișan etc.), apoi datele complete privind juriile și premiile de-a lungul anilor.

Un capitol aparte îi este dedicat lui Ștefan Popa Popa’s, primul laureat al Festivalului și constant sprijinitor al acestuia, după care urmează selecții din lucrările premiate la secțiunea de grafică satirică și la cea de creație literară (în aceasta din urmă găsim și numele ieșenilor George Petrone, Vasile Larco, Ioan Frențescu, Vasile Vajoga, al vasluianului Constantin Manea sau al fălticeneanului Radu Țicudeanu). Virgil Rațiu are ocazia să-și parodieze confrații, viața Festivalului este ilustrată prin fotografii și publicații ocazionale, iar din Colofon aflăm că Alexandru Câțcăuan i-a avut aproape, în alcătuirea și scoaterea la lumină a acestui volum pe Alexandru Misiuga, Ion Moise, Olimpiu Nușfelean, Ioan Pintea și Nicolae Gălățean, precum și o listă de instituții sau persoane generoase.

Mărul de Aur 20 este o apariție binevenită, care informează și încîntă, te predispune la meditație și la joc, te îmbogățește, într-un cuvînt, spiritual. Bistrița se dovedește și pe acest plan la înălțime.