Generația Unirii *

 

 

De aproape nouă decenii (cu inevitabila cezură impusă de variațiile  regimului politic) complexa problema a Unirii din 1918 se constituie într-un subiect favorizat în istoriografia română. Făcînd obiectul a numeroase lucrări, studii, articole (de dimensiuni și valori inegale) analiza resorturilor și desfășurării proceselor unioniste din cele trei provincii care au întregit România în minunatul an 1918, nu este nici pe departe o chestiune epuizată. Din această perspectivă, apariția unei noi cărți, care face dovada unei munci considerabile și care îmbogățește istoriografia românească cu privire la această temă, nu face decît să bucure sufletul oricărui român.

Iurie Colesnic și-a asumat acest dificil demers prin elaborarea unei voluminoase lucrări despre oamenii care au avut șansa, dar totodată și uriașa responsabilitate, să îndeplinească ceea ce o istorie nedreaptă a împiedicat timp de secole. Închinată acelor oameni, mulți dintre ei simpli și mai puțin cunoscuți, care s-au ridicat la un moment dat al vieții lor deasupra vremurilor, această carte nu este doar un important instrument de lucru ci și un prilej de prețuire pentru munca și idealurile unei generații.

Afirmat în Basarabia ca un important scriitor și publicist, Iurie Colesnic este cunoscut în mediul istoriografic de dincoace de Prut, în special, prin lucrarea Sfatul Țării. Enciclopedie, apărută la Chișinău în 1998. Generația Unirii vine, astfel, să completeze proiectul început în urmă cu șase ani, prin extinderea analizei și asupra personalităților din celelalte provincii unite și din Vechiul Regat. Această opțiune este explicată de autor în prima parte a acestui volum, intitulată sugestiv, Miracolul Unirii (p. 7-18), văzută ca o justificare a cercetării. Pornind de la cele trei teze cu privire la factorii care au jucat rolul principal în procesul unirii Basarabiei cu România - factorii din Regat, propaganda ardelenilor sau elitele basarabene - expuse de Alexandru Boldur în studiul Unirea. Analiza psihologică a evenimentelor. 1918-1928 (Chișinău, 1928), Iurie Colesnic ajunge la următoarea concluzie: „marele rol în înfăptuirea Unirii l-a jucat o generație întreagă, care și-a asumat toate responsabilitățile  pentru acest pas fundamental în destinul României și al provinciilor înstrăinate...”.

Accentele cronologice(p. 19- 98) constituie o serioasă trecere în revistă a principalelor evenimente cu o anumită semnificație din perspectiva finalității acțiunilor unioniste, desfășurate între 22 martie 1917 (constituirea, la Chișinău, a  Sovietului deputaților soldați) și 2 decembrie 1918 (ședința, din sala Tribunalului din Alba-Iulia, a Marelui Sfat Național ales de Adunarea Națională în ziua de 1 decembrie 1918).

În următoarele secțiuni - Basarabia (p. 101-322), Bucovina (p. 325-400), Transilvania și Banatul (p. 403-436), Regatul (p. 449-485) - sînt prezentați oamenii care, într-o măsură mai mare sau mai mică, și-au adus contribuția la realizarea momentului de împlinire din 1918. Modelul urmat este același pentru toate personajele, indiferent de regiune: repere biografice, aportul la cauza unionistă, activitatea politică și științifică, acolo unde este cazul. Acest tablou este completat de prezentarea componenței și activității unor organisme și instituții civice și politice, de reproducerea unor declarații, discursuri, fragmente memorialistice, programe și rezoluții politice, acte normative, articole de presă, procese-verbale, formulare etc. Prezența în paginile acestor secțiuni a numeroase fotografii din epocă, unele dintre ele mai puțin cunoscute, sporește substanțial valoarea istoriografică a lucrării.

O mențiune aparte se cuvine să facem secțiunii privind Transnistria (p. 439-446). Deși de dimensiuni mult reduse, în comparație cu celelalte, această parte a volumului are o valoare deosebită prin tratarea unei regiuni mai puțin cercetată în literatura de specialitate din România. Sînt prezentate aici lucrările Congresului Românilor Transnistrieni (Tiraspol, 17-18 decembrie 1917) precum și Programul acestuia, Lumenarea.

Alături de aceste secțiuni, structura lucrării este completată de o Anexă (p. 486-537) - cuprinzînd decrete regale, telegrame și adrese, procese-verbale ale Biroului de organizare a Sfatului Țării și ale Comitetului Central Executiv Moldovenesc al Sovietului deputaților, ostașilor și ofițerilor (acestea din urmă obținute din arhiva personală a unui participant) - și de o Bibliografie selectivă (p. 538-542) destul de consistentă și care are meritul de a conține și numeroase cărți în limba rusă, din păcate, prea puțin accesibile istoricilor români.

Merită a fi subliniată, în final, și valoarea grafică excepțională a acestei cărți, care are prin urmare calitatea de a îmbogăți spiritul și, totodată, de a bucura privirea.

 

Dan Constantin Mâță

_________________

* Iurie Colesnic, Generația Unirii, Chișinău, Museum, București, Fundația Culturală Română, 2004, 544 p.