Cercul De Istorie „Cultul Eroilor”

În „Anul Ștefan cel Mare”

 

Într-un moment în care accentul principal în cadrul demersului didactic trece de la informativ la formativ, în noile planuri de învățămînt și abordări curriculare ale istoriei, în condițiile trecerii la învățămîntul obligatoriu de 10 ani, se accentuează rolul competențelor, predarea istorie își propune să contribuie la valorificarea capacității elevilor de gîndire critică,de sinteză și de interpretare la clasă a evenimentelor și proceselor din trecut.1

Pornind de la aceste aspecte menționate anterior, sînt demne de luat în considerare elementele de istorie locală, în vederea creșterii eficienței muncii educative, a calității pregătirii elevilor.2

Avînd in vedere că în anul 2004 se vor împlini 500 de ani de la trecerea în lumea celor veșnice a celui mai de seamă descendent al descălecătorilor maramureșeni ai Țării Moldovei, intrat în istorie sub numele de Ștefan cel Mare și Sfînt, membrii cercului de istorie „Cultul Eroilor” de la școala „Mihai Drăgan”, Bacău, au hotîrît să dedice în anul școlar 2003-2004 majoritatea activităților acestui măreț eveniment istoric.3

În pregătirea temelor au fost antrenați toți membrii cercului de istorie, împărții pe grupe de 5-7 elevi, care au primit sarcini diferite. Rodul acestor investigații efectuate de elevi a fost sintetizat, corelat și extins la nivelul județului în urma unor stăruitoare cercetări efectuate la Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Bacău, la Muzeul județean de istorie „Iulian Antonescu” și la Biblioteca județean㠄Costache Sturdza”.

O primă temă abordată a fost intitulată  „Copilăria și tinerețea lui Ștefan cel Mare”. Pentru a se documenta temeinic asupra acestei teme, elevii au studiat o serie de legende4 aflînd că, potrivit tradiției populare, Ștefan s-a născut și a copilărit pe meleagurile băcăuane, pe valea Trotușului, la Borzești, în satul de origine al tatălui său, acolo unde între 1493-1494, va ridica o biseric㠓pentru amintirea sfînt răposaților moși și părinți”5. Fiul natural și asociat la domnie al lui Bogdan al II-lea în 1450-1451, născut din legătura cu Oltea (Maria, nume luat la călugărie înaintea morții) nu provenea din Țara Românească, ci poate din zona „Olteni” din sudul ținutului Tecuci și Covurlui sau probabil din părțile Borzeștiului6. Oltea Maria a murit în 1465, infirmînd legenda lui Neculce, reluată apoi de Bolintineanu, care și-o imagina la fereastra Cetății Neamțului 11 ani după trecerea ei în neființă7. La următoare întrunire a membrilor cercului de istorie, a fost prezentată tema “Localitățile rurale băcăuane atestate documentar în timpul domniei lui Ștefan cel Mare”. Astfel, citind diferite legende, au aflat originea numelor unor sate băcăuane ca: Orbeni, Văleni, Plopu (numele satului vine de la un plop uriaș, care din mărturiile bătrînilor aflăm că a răsărit în vremea marelui domn), Dărmănești (vine de la numele unui viteaz căpitan al lui Ștefan cel Mare, Darman, căruia i-a dăruit locurile acelea) sau Bibirești (satul este întemeiat de un anume Bibire, ce moștenise acest loc de la un strămoș al lui și care primise în dar acest loc pentru vitejia sa 8).Cercetînd colecțiile de documente, elevii au identificat și alte așezări rurale băcăuane din această perioadă pe care le-au trecut și pe o hartă: Berești-Tazlău, Huruiești, Secuieni, Strugari, Negoiești, Buciumi, Bogdana9.

Grupa numărul trei a prezentat tema „Bacău-reședință voievodală”. Elevii au luat cunoștință despre importanța acestei așezări, rezultată și din faptul că la cîteva luni după înscăunarea pe tronul Moldovei, la 8 septembrie 1457, ,Ștefan cel Mare emite un interesant document, prin care se întărește mănăstirii Bistrița vama și pietrele de ceară din tîrgul Bacău10.

La 13 septembrie 1457 Ștefan cel Mare se afla în orașul Bacău, unde acordă lui Mihail Logofăt și fraților acestuia un salv conduct pentru a se întoarce din Polonia. În acest act se menționează că a fost scris la Bacău de pan Drobul Logofăt11.

Alături de Ștefan cel Mare, în acea perioadă, s-a aflat și fiul său, Alexandru, care a devenit prin întreaga activitate desfășurată un adevărat ctitor al Bacăului. În mai toate documentele începînd cu 28 aprilie 1464 și pînă la 24 ianuarie 1496 apare menționat de tatăl său „iubitul meu fiu Alexandru” sau „fiului domniei mele Alexandru”12.

Acest important nod rutier a determinat pe marele voievod să stabilească la Bacău reședința domnească pentru fiul său Alexandru, să-și construiască aici un complex de clădiri ce formau Curtea Domnească, ce putea supraveghea zona de sud a Moldovei, Transilvania și Țara Românească.

În vremea lui Ștefan cel Mare, Curtea Domnească de la Bacău cunoaște o înflorire deosebită, reflectată și în sfințirea la 1 ianuarie 1491 a Bisericii Precista, care făcea parte din întregul ansamblu al Complexului medieval al acestui edificiu domnesc13.

A patra grupă și-a propus să facă cunoscut colegilor de cerc tema legată de comemorarea a 400 de ani de la trecerea în lumea celor veșnice a lui Ștefan cel Mare organizată la Borzești în ziua de 4 iulie 1904. Astfel, ei au făcut cunoscut auditoriului conținutul adresei 2176/ 3 mai 1904 prin care Revizoratul Școlar Bacău anunța c㠄domnii institutori, institutoare, învățători și învățătoare din județul Bacău vor fi prezenți în ziua de 4 iulie 1904 la ora 8 dimineața la Borzești îmbrăcați în costume naționale. Diriginții vor fi însoții de către un absolvent al acestei școli, îmbrăcat curat național și cu pălărie de paie cu panglica tricolorului național”14.

Din multitudinea de manifestări organizate cu acest prilej, se detașează participarea elevilor de la școlile primare Cașin și Onești, care au prezentat piesa de teatru „Dumbrava Roșie” avînd costume procurate de la Teatrul Național din Iași. În continuare au citit cu multă emoție „Pomelnicul lui Ștefan cel Mare al neamului și al boierilor lui” tipărit în 1904 cu prilejul evenimentului mai sus menționat15.

Prin adresa Revizoratului Școlar Bacău nr. 2176/3 mai 1904 aflăm c㠄Istoria lui Ștefan cel Mare (Iorga) să se dea premianților din divizia II și III, iar portretul lui Ștefan la premianții de la toate clasele. Cu ocazia premiilor, Ministerul a decis a vinde cartea cu 60 de bani față de 75 de bani și portretul cu 35 de bani, față de 50 de bani.” În continuare printr-o altă adresă, Ministerul Instrucțiunii Publice și al Cultelor aduce mulțumiri domnului Ghica „proprietarul moșiei din comuna Comănești județul Bacău, pentru că a dăruit școlii din comuna Văsiești (Moinești, n.n) suma de 40 de lei pentru premii și transportul copiilor (30 elevi , n.n.) la Borzești16.

La puțin timp de la aceste manifestări, Revizoratul școlar Bacău prin adresa nr.4542/10 iulie 1904 aduce mulțumiri școlii mai sus menționate „pentru modul demn cum v-ați prezentat împreună cu școala la serbarea de la 4 iulie la Borzești și pentru modul corect cu care a-ți executat ordinile date în această privință, fapt ce a ridicat și mai mult corpul didactic primar din acest județ în fața celor mai înalte autorități școlare17.

 

_________________

1.Centrul Educația, Proiectul,” Predarea istoriei și educația pentru educație democratică în România ,”www.cedu.ro.

2.Gh. Tănasă, Caiet pentru practică pedagogică -specialitatea istorie, Ed.Univ. ”Al.I. Cuza”, Iași, 1996, p.40-49.

3.Mihai Maxim, Camil Mureșanu, Ștefan Ștefănescu (coordonatori), Istoria românilor (tratat), vol. IV, Ed. Enciclopedică, București, 2001, p. 364.

4.Nicolae Cojocaru, Ștefan cel Mare și Sfînt (legende ), Ed. Editis,  București, 1992, p. 28-33.

5Alexandru Artimon, Civilizația medievală urbană din sec. XIV-XVII. (Bacău, Tg.Trotuș, Adjud), Ed. Documentis, Iași, 1998, p. 60, Leon Șimanschi, Formarea personalițății lui Ștefan cel Mare, Revista Arhivelor, XXXVII, an LII, nr.1/1975, p. 33.

6 .C.Rezachevici, Cronologia domnilor din Țara Românească și Moldova, vol.I, Ed. Enciclopedică, București, 2001.

7. I. Neculce, Letopisețul Țării Moldovei, București, 1955, p. 107. D. Bolintineanu, Legende istorice, București, 1975, p. 5-6.

8. Nicolae Cojocaru, op. cit, p. 144, Arhivele Naționale Bacău, fond Șc.gen. Văleni, D1 /1953, f.32.

9. Documenta Romaniae Historica, A. Modova, Ed.Academiei, 1976, vol. II, p. 253-254, 271, vol. III, p. 2, 65-67, 94, 106, 208-210, 374-375.

10. Alexandru  Artimon, Ioan Mitrea, Bacău -reședință voievodală, Bacău, 1996, p. 56-62.

11. Alexandru Artimon ,Op.cit,p.61.

12 .Ibidem, p. 64

13. Alexandru Artimon, Ioan Mitrea, Op.cit, p.87.

14. Arhivele Naționale Bacău, fond Șc. Gen. Bijghir, D1/1901, f. 186.

15. Idem, fond Șc.gen Bîlca, com. Coțofănești, D1/1903, f.72.

16. Arhivele Naționale Bacău, fond Școala gen. nr. 1 Moinești, D2/1903, f76 și fond Școala gen. Nr. 6 (Văsiești ), Moinești, D1/ 1903, f. 172.

17.Ibidem, f. 171.

 

Prof. Alistar Didi

Secretar științific al Despărțămîntului Astra „Vasile Alecsandri” Bacău