Bicentenarul Seminarului „Veniamin Costachi” din Iași (1803-2003)

 

Anul 2003 a fost pentru creștinii români bogat în aniversări prin care au fost rememorate evenimente marcante, ca: uciderea de către „păgîni” a Domnitorului Miron Barnovschi (1633), tipărirea Cazaniei Mitropolitului Varlaam (Iași, 1643), apariția Psaltirei în versuri a lui Dosoftei (Uniev, 1673), împlinirea a o sută de ani de la nașterea marelui teolog ortodox român și european, Dumitru Stăniloae ș.a.

Înșirarea de mai sus este, volens-nolens, sumară și incompletă, o dovadă palpabilă în acest sens, constituind-o bicentenarul vestitului Seminar Socola de la Iași, seminar care mai tîrziu a fost „rebotezat” de către Domnitorul Mihail Sturza, Seminarul Veniamin. Prin acordarea noului nume, Domnitorul moldovean a dorit să facă un act public de recunoaștere a contribuției fostului mitropolit al Moldovei, Veniamin Costachi, la dezvoltarea învățămîntului românesc de factură teologică. Nu trebuie însă uitată lupta acestui ierarh-cărturar pentru dezvoltarea sistemului laic de învățămînt din Moldova care, cu spijinul său, a început să înflorească, dînd roade bogate, mai tîrziu, chiar și în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Inițiativa aniversării bicentenarului școlii menționate aparține I. P. S. Mitropolit Daniel Ciobotea, care, pentru a marca evenimentul așa cum se cuvine, a inițiat și susținut apariția la Iași a unui volum aniversar, intitulat Două secole de învățămînt teologic seminarial (1803-2003), Editura Trinitas, 2003.

Deosebit de semnificativ este faptul că acest volum aniversar a fost prezentat în premieră pe data de 16 octombrie cu ocazia inaugurării noii clădiri a Seminarului „Sf. Vasile cel Mare” din Iași, vrednic urmaș al vechii școli de la Socola și a sfințirii Sfintei Mese din noua capelă a Seminarului. Reamintim că sfințirea a fost făcută de I. P. S. Daniel și de Prea Fericitul Hristodoulos, Mitropolit al Atenei și al întregii Elade, însoțit de un numeros sobor de clerici din Iași și profesori, fiind de față și reprezentanții Primăriei Iași, care a finanțat ridicarea noului edificiu școlar, ai Consiliului Județean și ai Inspectoratului Școlar Județean.

La sfîrșitul slujbei de sfințire, I. P. S. Mitropolit a recomandat călduros credincioșilor participanți și seminariștilor volumul dedicat bicentenarului Seminarului, îndemnîndu-i să se străduiască cît mai mult spre a ridica cunoașterea învățăturilor teologiei ortodoxe pe noi trepte. Evenimentul lansării i-a prilejuit Prea Fericitului Hristodoulos ocazia de a susține o consistentă disertație privind necesitatea școlilor teologice, a menținerii și transmiterii înspre generațiile viitoare a învățăturilor și a credinței, fără abateri de la tradiția creștină strămoșească.

Volumul Două secole de învățămînt teologic seminarial (1803-2003) conține mai multe studii și articole scrise în majoritate de preoți (unii cadre didactice universitare, ca academician prof. dr. Mircea Păcurariu, p. 86-110, directori actuali și din trecut sau profesori care activează sau au activat în învățămîntul teologic din Moldova: Ioan Ivan, Ioan Mihoc, Dragoș Bahrim, Constantin Muha, Grigore Diaconiu, Visarion Vizitiu, Dan-Ovidiu Cojan, dr. Constantin Leonte, Dragoș Buta și Costin Clit). Mai remarcăm, în paginile acestei colecții de studii și articole, doi autori care nu sînt preoți, Monahia Eustochia Volmer (Seminarul „Cuvioasa Parascheva”), Mănăstirea Agapia (p. 161-168) și prof. Adrian Timofti, acesta din urmă aducînd o contribuție importantă, împreună cu pr. Dragoș Bahrim, la redactarea amplului studiu despre fostul Seminar ieșean (p. 7-86).

Așa cum remarca I. P. S. Daniel în Cuvînt Înainte (p. 5-6), tema propusă în acest volum nu este tratată exhaustiv, ci doar ilustrativ, făcînd referiri, mai ales, la Seminariile din spațiul moldovenesc (nu și din Republica Moldova). Excepție face remarcabilul studiu al părintelui Mircea Păcurariu „care se referă și la alte Seminarii teologice din România” (p. 5), onorînd colecția cu o contribuție științifică de mare calitate și deschidere largă.

Alte materiale ale colecției aniversare aduc contribuții interesante privind dezvoltarea Seminariilor în perioada actuală (1990-2003), cînd destinele Mitropoliei Moldovei și Bucovinei sînt conduse de I. P. S. Daniel.

Între aceste studii, două se detașează prin amploare, documentație și originalitate. Ne referim întîi la cel intitulat Seminarul „Veniamin Costachi” - Mănăstirea Neamț (p. 110-160), întocmit de mult experimentatul și pasionatul cercetător al teologiei, arhidiacon, prof. Ioan Ivan, fost director, secondat de actualul director, preot Ioan Mihoc, studiu care reușește să surprindă în partea finală grelele încercări prin care a trecut Seminarul de la Neamț după reforma învățămîntului din 1948 și înflorirea înregistrată după 1990.

Am lăsat la sfîrșit studiul intitulat Seminarul „Veniamin Costachi” (1803-1948) pe care-l considerăm cel mai important din volum, întrucît tinerii autori Adrian Timofti și Dragoș Bahrim, cu curaj și profesionalism, abordează istoria școlii veniaminiene de la începuturi pînă la desființarea ei de către regimul totalitar, în 1948. Sînt aduse lumini noi privind principalele etape ale dezvoltării acesteia, inclusiv cele de restriște, și asupra personalității ctitorilor, a profesorilor și a elevilor care au ilustrat-o în mod strălucit. Dintre acestea, notăm pe lîngă marele ctitor Veniamin Costachi, pe directorii Valeriu și Cicerone Iordăchescu, Ioan Negoiță, Ilie Gheorghiță, profesori ca: Episcopul Melchisedec Ștefănescu, Constantin Erbiceanu, D. Boroianu, Nicolae Donos, Teodor V. Stupcanu, iar dintre elevi: Mitropoliții Primați Atanasie Mironescu (1909-1911), Conon Arămescu Donici (1912-1913), Patriarhul Nicodim Munteanu, arhiereii Narcis Crețulescu, Iosif Bobulescu, Ghenadie Enăceanu, Visarion Puiu, Grigorie Leu. Alți absolvenți străluciți: Gh. Ghibănescu, Vasile Ispir, pr. D. Fecioru, pr. Dumitru Furtună, Constantin Tomescu, pr. Alex. Ciurea.

Bibliografia bogată, aparatul critic bine pus la punct, claritatea și conciziunea expunerii dovedesc că acest studiu este un început bun în cercetarea contemporană a activității vechii școli ieșene, demers care dacă va fi continuat ar putea duce la apariția unei noi monografii asupra Seminarului Veniamin în anii ce urmează.

Volumul aniversar a fost coordonat de pr. lector dr. Mihai Vizitiu, consilier eparhial, pr. Dragoș Bahrim și Adrian Timofti (profesori la actualul Seminar ieșean).

Cartea Două secole de învățămînt teologic seminarial (1803-2003) nu trebuie să lipsească din biblioteca oricărui preot, elev-seminarist sau student și chiar din rafturile oricărui cetățean care iubește trecutul românesc.

 

Conf. univ. dr. Florin Bucescu