POEMUL UITAT

 

CÎMPUL LIBERTĂȚII

 

Un zvon din sat în sat străbate

Și dă norodului curaj,

El pleacă-n valuri tulburate

Și se îndreaptă către Blaj.

 

Sînt preoți și mieni, cu toții

Mînați de-același ideal -

În fruntea tuturora Moții,

Mîndria mîndrului Ardeal!

 

Ei simt că-ntîia oară-i leagă

Un dor adînc de neam întreg -

Aleargă toți să-l înțeleagă -

Și cît de bine se-nțeleg!

 

Căci bat cincizeci de mii de piepturi,

Și-n ele inimi românești

Cari strigă: Libertate! Drepturi

Pe plaiurile strămoșești!

 

........................................

 

Povestea vremii ne învață

Că orice rană are leac.

Dar o-ntîmplare așa măreață

Zbucnește-o dată la un veac!

 

St. O. IOSIF