Arhiva „Revistei române“

 

FONDUL N. I. HERESCU

 

În perioada 1979-1983, subsemnatul, în calitate de cursant al Școlii Naționale de Arhivistică, secția de paleografie slavonă-românească, am intrat în contact cu d-l cerc. șt. pr. I Constantin (Puiu) Iordan, de la Institutul de Studii Sud-est Europene. Acesta mi-a propus spre achiziționare corespondența primită de N. I. Herescu în calitate de președinte al Societății Scriitorilor Români. În anul 1983, fiind transferat de la filiala din Piatra Neamț a Arhivelor Naționale la cea din Iași, fondul a fost achiziționat și depus în depozitele acesteia din urmă.

Interesant și demn de relatat mi se pare modul în care a intrat acest fond în posesia d-lui Iordan. Domnia-sa, căsătorindu-se cu secretara-dactilografă de la aceeași instituție, s-a mutat provizoriu în casa socrului (al cărui nume nu-l mai rețin), nimeni altul decît șeful comisiei de control muncitoresc al C.C. al P.C.R. În imobilul respectiv fusese ultimul domiciliu al profesorului universitar N. I. Herescu. În podul acestui imobil, d-l Iordan a descoperit într-o ladă mai multe pachete de corespondență, fotografii, precum și un voluminos dosar cuprinzînd cererile de (re)înscriere ale scriitorilor din perioada interbelică în această asociație profesională, cu recomandarea a cel puțin cinci membri.

Precizăm că fondul de fotografii a fost depus la Filiala din Craiova a Arhivelor Naționale.

Printre expeditorii scrisorilor al cărei destinatar a fost N. I. Herescu menționăm nume consacrate, precum Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, I. A. Bassarabescu, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Ion Pillat, Agatha Grigorescu-Bacovia, J. Marouzeau, precum și multe societăți și asociații culturale din țară, cu solicitări de a ține conferințe cu prilejul diferitelor sărbători naționale sau locale.

Evenimentele de la 23 august 1944

l-au găsit pe N. I. Herescu departe de țară. Teama de răzbunările la care s-ar fi expus dacă s-ar fi întors din țară l-a determinat să fie circumspect și să ceară garanții. De aici, o corespondență deosebit de interesantă atît pentru istoria fenomenului literar interbelic, cît și pentru cunoașterea unor detalii din viața particulară a „actorilor” de pe scena culturală a României (1900-1950).

N. I. Herescu, fiul locotenent-colonelului Ion Herescu și al Caterinei, s-a născut în anul 1906, în orașul Turnu Severin, și a murit într-un tragic accident (produs în circumstanțe neelucidate) la 16 august 1961, în Zürich (Elveția). Provenea din latura munteană a unei familii boierești, între membrii căreia s-ar fi numărat și Udriște Năsturel. A absolvit Liceul „Carol I” din Craiova și Facultatea de Litere și Filosofie, secția de limbi clasice, din București. Și-a continuat studiile de specialitate la Paris (1927-1929), obținînd în 1929 doctoratul în litere. Numit la catedra de limbi clasice a Universității din București, a urcat rapid treptele didactice, devenind la o vîrstă relativ tînără profesor universitar. A înființat o suită de reviste de specialitate, a publicat numeroase studii și volume și a dat cîteva traduceri din literatura latină. Poet și prozator în clipele de răgaz, el a fost ales președinte al Societății Scriitorilor Români în 1939, păstrînd această funcție pînă în 1944.

           

Vasile POP-LUCA

 

 

I

9-11-1939

Scumpe Domnule Herescu,

Înlocuiesc fișa de aseară, care e defectuoasă, prin prezenta cu rugămintea călduroasă de a face și D-ta schimbul cuvenit.

Am luat amănunțit în cercetare orașele din Ținutul Bucegi și n-am găsit nici un scriitor. Din Pitești, doar, mi se pare că e M. Lungianu, dar și el locuiește în București.

Aștept cu deosebită plăcere să ne vedem azi la Cameră, unde o să avem de luptat, căci aflu acum că din Ploiești au fost chemați 14 președinți de asociații intelectuale (?)…

De unde i-or fi găsit, că eu nu-i știu. Poate 14 condotieri.

Din toată inima și cu prețuirea afectuoasă, îți zic la revedere,

I. A. Bassarabescu

 

Pentru Frontul Renașterii Naționale

 

Fișă personală:

I. A. Bassarabescu, Profesor Ploești.

1). Născut la Giurgiu în 1872. Român, ortodox.

2). Licențiat al Facult. de Litere din București.

3). Profesor secundar onorific. Scriitor. Membru corespondent al Academiei Române (ales în 25 Mai 1909; raportor Duliu Zamfirescu)

4). Fost:

a)         În 1911, Inspector al Artelor și Literaturii din Ministerul Instrucțiunii Publice, Casa Școalelor (sub minist. C. C. Arion).

b)        În 1912, Inspector General al Învățămîntului

c)         În 1918, Prefect al jud. Prahova, numit prin Decretul Regal No 920 din 25 April/8 Mai 1918

d)        În 1926-1927 Senator de Prahova sub guv. Averescu.

5). S-a înscris pe la 1906 în Partidul Conservator de sub șefia lui G. Gr. Cantacuzino și apoi sub șefia lui Al Marghiloman. Sub Marghiloman, a fos șeful organizației de Prahova. După moartea lui Marghiloman, s-a înscris în Partidul Poporului, sub șefia Mareșalului Averescu, fiind vice-președintele organizației prahovene. Apoi s-a retras împreună cu O. Goga, și s-a înscris ca membru fondator în Partidul Național-Agrar. A rămas sub Goga și în Partidul Național-Creștin, pînă la încetarea din viață a șefului.

6). S-a înscris în F.R.N. încă de la întemeierea lui. Adeziunea sa a fost publicată în ziarele România și Curentul, cu data de 25 Decembrie 1939.

7). Laureat al Premiului Național pentru proză (în anul 1931), a fost ales de secția literară a Academiei Române ca membru activ în ultimii ani în două sesiuni. În prima sesiune n-a putut obține în plen majoritatea statutară; iar în a doua sesiune, deși fusese ales, printr-o revenire însă asupra votului – a doua zi – a fost înlocuit cu alt candidat.

Decorațiuni:

1). Coroana României în gradul de Comandor.

2). Steaua României în gradul de ofițer.

3). Ordinul Meritul Cultural cl. I pentru Opere Literare, în grad de ofițer.

 

II

Ploiești, 19 mai 1940

Iubite Domnule Herescu,

Îți trimit în acest plic chitanța pentru banii Basarabiei și repet și aici prieteneștile mele mulțumiri.

Te rog încă o dată să mă ierți că n-am putut răspunde dorinței D-tale ca să vorbesc la bietul Măciucescu. Pe lîngă comunicarea D-rului Parhon de la care nu pot să lipsesc, pe lîngă că trebuie să termin rapoartele asupra a cinci volume de romane – nu glum㠖 te rog să adaogi pe deasupra și firea mea emotivă, mai ales cînd e vorba de un vechi prieten, la care am ținut, cum e regretabilul nostru senator.

Și-apoi, D-ta nu știi cum fug de tot ce e trist și lugubru. E destul de încruntată viața, ca s-o mai întunecăm și noi cu vaiete de Pagliacci.

Din toată inima, devotatul D-tale,

I.A. Bassarabescu

 

III

 

Buc. 1 Noembrie 1937

Stimate Domnule Profesor,

Ca navetistă Bacău-București am picat p[entru] două zile aici. În seara asta plec și am o mare, fierbinte rugăminte la Dv. pentru fiica Directoarei mele, Rodica Constantinescu, care a trecut un examen de latină la Dv. în ziua de 29 crt. E studentă în ultimul an. Vă rog, mult, mult să o aveți în vedere, cel puțin cu suficient (îmi permit poate cam mult, dar după cît spune, poate să fi făcut p[entru] această notă).

A doua rugăminte o am p[entru] Bacovia în chestia petiției dată Dlui G.ral Condiescu pentru M. S. Regele.

Regret din suflet că nu v-am putut găsi spre a nu vă mai supăra cu această scrisoare.

Sunt convinsă că nu mă veți refuza, cunoscînd excesiva Dv. amabilitate, și cred că protejata mea căreia îi datorez f. mult pentru ceea ce direct […] a făcut pentru mine, se va bucura de toată solicitudinea Dv.

Cu cele mai bune mulțumiri și colegiale salutări.

Salut.[ări] de la Bacovia

Agatta G. Bacovia

 

IV

4 ianuarie 1938

 

Stimate Domnule Herescu,

 

A doua zi după plecarea mea din Buc. am cetit art. Dlui Crevedia referitor la „Problema scriitoriceasc㔠din „Porunca vremii” – „Cum se poate rezolva…”. Fiind deci de actualitate această chestiune și profitînd de sugestiile ce le face dl. Crevedia, mă refer și eu la convorbirea ce am avut cu Dv. Și-mi permit să vă mai amintesc dacă ați vrea o întrevedere, cu Dl. Secretar de la Arte, Dl. T. Vlădescu (pentru Bacovia).

Poate că în aceste împrejurări va fi posibil ceva și pentru Bacovia, dacă nu la Arte, la Presa, la vreo bibliotecă a vreunui Minister etc. Nu am intenția să vă împovărez cu tatonări, dar poate aveți ocazia pe la S.S.R. să întîlniți dintre acei ce ar putea ceva în acest sens.

Vă mărturisesc că iluzii nu-mi fac, deși tare aș vrea să bată în fine ceasul cel de deslegare la o muncă compatibilă cu talentul și sănătatea lui. – Cine știe dacă nu i-ar reveni Dv. Această glorie… Sînt f. f. decepționată de atitudinea Fundației…

O, desigur n-am ajuns la acel moment de înaltă concepție etico-socială că și marile talente au dreptul la viață, cu toți ditirambi culturali ce-i trîmbițăm la toate răspîntiile.

Bacovia rămăsese grozav deprimat de cînd m-a întrebat ce răspuns are la cele trei suplici adresate cui v-am spus, și a aflat că nici unul, a înțeles…

Se încheie un deceniu de solicitări și așteptare…ce mult pentru sensibilitatea lui, oricît este de stoic… Se adaugă și surghiunul meu; nu-l mai pot susține moralicește zi de zi…

Cred că nu voi putea veni la București înainte de 1 Februarie. Am obținut un concediu de la 1 Februarie – 15 Martie pentru tipărirea volumului „Terase Albe”.

Bacovia mi-a permis să vă scriu și să vă rog, cele de mai sus.

Poate intervine chiar Societatea la cei în drept în cazul unei adevărate epurari iudaice; și poate chiar ca să facă recomandări; nu găsiți momentul oportun acum?

Oricum, eu vă rog să nu vă supărați că v-am deranjat și vă mai rog, dacă Bacovia vă întîlnește cumva, să nu-i spuneți că v-am scris în acest sens.

Cele mai distinse salutări și mulțumiri anticipate.

                        Agatta G. Bacovia

 

V

20.IV. 1935

Scumpe Domnule Profesor,

Relațiile dintre scriitori sunt, evident, de așa natură, încît faptul că nu mi-ați răspuns la scrisoarea de anul trecut nu poate să aibă semnificația lui din relațiile umane.

Am iarăși nevoie să mă adresez președintelui S.S.R.-ului – căruia, cu multă satisfacție, i-am dat și eu votul, cu toate că fusesem angajat în acțiunea lui Periețeanu, lichidată de dv. … cam primar și intempestiv.

Dacă nu caut să vă vorbesc personal, este din pricină că sunt foarte ocupat, ca și Dv. de altfel. Asta nu înseamnă că dacă mi-ați fixa o întrevedere precisă, nu m-aș grăbi să vin.

S-a făcut din nou vacant un pemis C.F.R. Îmi mențin candidatura; și îmi repet convingerea că mi se cuvine mai mult decît multora din acei cari au asemenea privilegiu.

Activitatea mea de conferențiar în serviciul culturii române merită și poate fi susținută de S. S. R., pentru că: 1) Este obiectivă, căci nu fac parte din nici o alcătuire politică . 2) Este (mai e nevoie s-o spun?) în limitele cadrului constituțional. 3) Este dinastică, deoarece  sunt printre puținii scriitori cari au manifestat entuziasm, în presă, cînd, acum vreo cîțiva ani, regele s-a proclamat protectorul breaslei scriitoricești.

În speranța că de data aceasta îmi veți face dreptate, vă mulțumesc.

Totodoată vă rog, Stimate și Scumpe Domnule Președinte, să primiți cele mai deosebite salutări,

D. V. Barnoschi

 

 

VI

Domniei-sale Domnului Președinte al S. S. R.

Loco

Domnule Președinte,

Vă rog să binevoiți a lua cunoștință de alăturata scrisoare și a interveni pentru anularea dispoziției ce cuprinde, deoarece ea schimbă, în mod arbitrar, o situație legal stabilită.

D-voastră, în acord cu comisiunea permiselor, mi-ați dat mie unul de titular, iar pe acela de supleant, d-lui Valerian. Deci, numai S. S. R. ar fi putut lua inițiativa acestei prefaceri în folosul D-lui Valerian și în paguba mea, ceea ce nu a făcut.

Am convingerea că motivele pentru care ați avut bunăvoința de a-mi atribui un permis le socotiți și astăzi valabile și de aceea vă rog, stăruitor, să interveniți pentru restabilirea lucrurilor. Primiți, vă rog, Domnule Președinte, călduroasele mulțumiri, precum și asigurarea celei mai înalte considerațiuni.

            D. V. Barnoschi

 

Rezoluție:

16. XII. 1937

Dacă cele afirmate de Domnul Barnoschi sunt excate, se va face o energică intervenție pentru respectarea hotărîrilor S. S. R. la Ministerul de Interne și la Secția Comercială C. F. R.

                                                                                              Herescu

 

Selecția și transcrierea

Vasile POP LUCA

și Victor DURNEA