NĂSĂUDENII ŞI MAREA UNIRE

Năsăudenii n-au lipsit niciodată din vâltoarea marilor evenimente istorice. În primul război mondial şi-au dat viaţa mulţi dintre ei pentru cauza naţiunii române, iar cei rămaşi in viaţă au simţit că ceasul dezrobirii lor a sosit, fapt pentru care au pus în aplicare în fosta zonă grănicerească măsurile stabilite de Consiliul Naţional Român Central de la Arad, măsuri care cădeau în zona năsăudeană ca boabele de grâu într-un teren fertil. Acest teren era dominat de inteligenţa vremii – profesorii Gimnaziului grăniceresc şi ai Şcolii Normale, preoţii şi avocaţii zonei – , de gospodarii năsăudeni etc., mai toţi aceştia fiind membri ai Despărţământului năsăudean al ASTREI, despărţământ spre care se îndreptau privirile tuturor societăţilor de cultură, ale elevilor, învăţătorilor şi profesorilor, ale femeilor şi altor categorii sociale emancipate prin ASTRA.

Tot ceea ce au făcut membrii ASTREI până la Marea Unire din 1918 - conferinţe, prelegeri, dezbateri, şezători, serbări cu caracter naţional-patriotic, expoziţii etc. ne pare astăzi cu totul impresionant, iar rolul ASTREI în dezvoltarea societăţii moderne româneşti devine cu adevărat esenţial1) .

Despărţământul năsăudean al ASTREI era unul din cele 87 cîte avea Asociaţiunea, iar cercurile sale din cele 44 de (foste) comune grănicereşti îmbogăţeau totalul celor 523 cercuri astriste2). În existenţa sa fremătătoare pulsa o activitate dedicată cu totul dezideratului unităţii noastre naţionale şi politice, ţel suprem a cărui atingere merită recunoştinţă în fiecare zi şi nu numai de Ziua Eroilor sau a Înălţării Domnului3).

În acele zile premergătoare Marii Uniri se alcătuia Biroul Consiliului Naţional Român din Năsăud, avându-l ca preşedinte pe viitorul academician  Iulian Marţian, membru pe viaţă al ASTREI, iar ca vicepreşedinţi pe prof. Emil Domide, dr. Ioan Runcan, dr. Dumitru Hodor şi Ioan Catarig Zăgreanul. Notarii acestui for erau prof. Victor Motogna şi Leonida Pop. Garda naţională depăşea 150 de membri, avîndu-l comandant pe slt. Olimpiu Ghiţia4).

Comisia primului ministru Ionel Brătianu, alcătuită din Solomon Haliţă (Sîngeorz-Băi), dr. Ioan Bordea (Braşov), dr. Ioan Boieriu (Turda), Gavrilă Petri (Nepos), lt. Sidor Popovici (Dej), dr. Laurenţiu Oanea (Sîngeorz-Băi), comisie trimisă în Ardeal pentru susţinerea Marii Uniri, se întreţinea la Bîrgău şi Bistriţa cu numeroşi localnici, iar la Năsăud cu binecunoscuţii prof. loan Pecurariu, Virgil Şotropa, Iulian Marţian, Alexandru Haliţă, cu profesorii liceului, cu numeroşi năsăudeni. Atmosfera  premergătoare marelui eveniment era caldă şi plină de speranţă.

Au participat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, ca delegaţi ai zonei năsăudene, protopopul Grigore Pletosu; profesorii Vasile Bichigean şi Teodor Şimon din partea Fondurilor grănicereşti; Vasile Moisil şi dr. Emil Precup din partea Reuniunii române de lectură; prof . Augustin Bena şi Victor Motogna din partea Reuniunii de cîntări şi muzică; dr. Nicolae Drăganu şi Ioan Pecurariu reprezentau Gimnaziul Superior Fundaţional din Năsăud; înv. Macedon Linul din partea Reuniunii învăţătorilor greco-catolici „Mariana“ etc. În Marele Sfat Naţional Român, între cei 212 membri erau şi tei bistriţeni: dr. Gavril Tripon, dr. Vasile Pahone, dr. Victor Onişor, un năsăudean - dr. Alexandru Haliţă şi un rodnean - dr. Laurenţiu Oanea, unul din secretarii Marii Adunări de la Alba Iulia5).

Delegaţii bătrîni şi tineri, în haine de sărbătoare şi cu merinde de-acasă, s-au îmbarcat în două trenuri, unii dintre ei avînd şi mandatul (credinţionalul) pentru votarea Marii Uniri: prof. Ioan Pecurariu, dr. Laurenţiu Oanea, dr. Alexandru Hăliţă, dr.Gavril Tripon, dr. Vasile Pahone dr. Victor Onişor6).

Mii de astrişti, sub conducerea preşedintelui Andrei Bârseanu, proclamă unirea Transilvaniei cu ţara mamă fără condiţii, înfăptuindu-se la Alba Iulia visul de veacuri al neamului nostru7).

Unul dintre foştii elevi ai Gimnaziului năsăudean, ajuns episcop al Caransebeşului, dr. Elie Miron Cristea, se adresa mulţimii din Alba Iulia la 1 Decembrie 1918: „...simţesc că astăzi, prin glasul unanim al mulţimei celei mari, vom deschide iar şi pentru totdeauna porţile Carpaţilor  ca să poată pulsa prin arterele lor cea mai caldă viaţă românească şi ca prin aceasta să ni se înfăptuiască acel vis neîmplinit, copil al suferinţei, de dorul cui ne-au răposat şi moşii şi părinţii”8).

Acelaşi Elie Miron Cristea făcea parte din delegaţia ardelenilor care ducea la Bucureşti rezoluţia Marii Uniri alături de Vasile Goldiş, Alexandru Vaida-Voevod, Iuliu Hossu, Mihai Popovici, Caius Brediceanu. Primirea lor la regele Ferdinand şi la primul ministru Ionel Brătianu a fost superbă: „Mi-aţi adus inimile a milioane de români după care de mult oftez şi-i strîng la pieptul meu“ îi asigură regele, precizîndu-se apoi prin decretul nr. 3631 din 11/24 decembrie 1918 semnat de Ferdinand: „Ţinuturile cuprinse în hotărîrea Adunării Naţionale din Alba Iulia de la 18 nov/1 dec. 1918 sînt şi rămîn de-a pururea unite cu regatul României“9). La rîndul său, primul ministru Ion I. C. Brătianu primea aceeaşi delegaţie a ardelenilor cu multă căldură şi expresii profetice: „... De o mie de ani vă aşteptăm. Şi aţi revenit ca să nu ne mai despărţim niciodată“10) .

După Marea Unire, elita intelectualităţii năsăudene a fost chemată  la preluarea unor funcţii de înaltă responsabilitate. Astfel, dr. Nicolae Drăganu va prelua Universitatea clujeană devenind primul ei rector român; dr. Valeriu Seni va prelua inventarul Universităţii, devenind apoi pentru 15 ani directorul regional (Inspector general) al învăţămîntului secundar românesc din Ardeal; prof. Vasile Bichigean a prelual inventarul Bibliotecii universitare; dr. Victor Onişor devenea profesor titular de drept administrativ şi financiar al Universităţii clujene; prof. Vasile Meruţiu prelua Institutul de Geografie; prof. Augustin Bena prelua Conservatorul de Muzică, iar Petre Poruţiu din Bistriţa devenea profesor titular pentru drept comercial şi funciar; acelaşi Poruţiu a fost directorul reformei agrare în Consiliul Dirigent; a fost consilier la Conferinţa de .Pace de la Paris11).

De altfel, Marea Unire a adus multe transformări în viaţa românilor, cea mai însemnată fiind realizarea unităţii politice, a unităţii de suflet şi conştiinţă a neamului românesc, unitate pentru care ASTRA a făcut eforturi pe cît de mari, pe atît de rodnice. Nu întîmplător mitropolitul Ardealului, Antonie Plămădeală concluziona într-una din expunerile sale: „...cea mai mare dintre ctitoriile ASTREI, ctitorie urmărită cu înţelepciune, răbdare, pasiune, perseverenţă şi jertfe a fost Marea Unire de la 1 Decembrie 1918“12).

Rămîne pentru noi cei de astăzi, pentru generaţiile viitoare, să răsplătim prin adîncă recunoştinţă fapta înaintaşilor noştri care şi-au jertfit ceea ce au avut mai scump pentru unitatea românească - inteligenţa, răbdarea şi viaţa. Năsăudenii fac dovada în timp a integrării lor totale în efervescenţa evenimentelor naţionale şi cu atît mai mult în desfăşurarea celor locale.

____________

1. Curticăpeanu, Vasile, Caracterul european şi modernizator al ASTREI, în volumul ASTRA 1861-1950, 125 de ani de la înfiinţare, Sibiu, 1987, în continuare ASTRA - 125), p.86.

2. Pascu, Ştefan, Rolul naţional - cultural al ASTREI, în ASTRA - 125, p. 29.

3. Grecu V. Victor, ASTRA şi idealul unităţii naţionale, în ASTRA - 125, p. 69.

4. Pavelea, Traian, Nasăudul Repere istorice şi culturale, Editura „George Coşbuc“, Bistriţa, 2001, p.80-86.

5. Tanco, Teodor, Virtus Romana Rediviva, vol. IV, Bistriţa, 1981, p. 19-25.

6. Pavelea, Traian, Virtus Romana Rediviva, vol. IV, Bistriţa, 1981, p. 19-25.

7. “Gazeta Transilvaniei”, 1918.

8. Şandru, Ilie, Borda, Valentin, Patriarhul Miron Cristea, Casa de editură „Petru Maior“, Tîrgu Mureş, 1998, p.116.

9. Ibidem, p.122-123.

10. Homer, Radu, Petru-loan, Orha, Documente din istoria romanilor, Bucureşti, 1996, p.415.

11. Tanco, Teodor, op. cit., p.39.

12. Plămădeală, Antonie, ASTRA - ctitorii şi ctitoriile ei, în ASTRA - 125, p.52.

Prof. Ioan Seni
Colegiul Naţional „George Coşbuc“ Năsăud