Aurel Vlaicu și ASTRA

 

Asociațiunea Transilvană pentru Literatura și Cultura Poporului Român – ASTRA a luat ființă în noiembrie 1861, la Sibiu, avînd la temelie ideea promovării unei culturi naționale proprii, care să pună în lucrare toate forțele intelectuale și fizice pentru propășirea neamului românesc. Mitropolitul Andrei Șaguna, cel care a obținut, la Viena, aprobarea înființării Asociațiuniii, a reușit, în scurt timp, mobilizarea celor mai de seamă reprezentanți ai românilor însuflețiți de sentimente patriotice înalte.

 Aurel Vlaicu vede lumina zilei la 6 noiembrie 1882, în Binținți, azi Aurel Vlaicu, și desigur că, ajuns la anii de școală, la liceele din Orăștie și Sibiu, va fi luat cunoștință de activitatea Asociațiunii, atît din ziarele ce apăreau la Orăștie, cît și la Sibiu („Revista Orăștiei”, „Telegraful Român”, „Transilvania” sau „Tribuna”). Fire inventivă și dornic de afirmare în tainele zborului, Aurel Vlaicu se atașează cu pasiune de idealurile Asociațiunii, idealuri bazate pe o susținută activitate culturală, o deosebită seriozitate în munca de cercetare și o verticalitate a conștiinței naționale și politice. De altfel, Aurel Vlaicu va avea un sprijin permanent în prietenii astriști pentru realizarea aparatelor sale de zbor. Octavian Goga, care era un membru marcant al Asociațiunii, cel care îl cunoscuse pe acest inventator de aeroplane încă din anii de liceu și, mai apoi, în anii de studenție, Andrei Bârseanu și alți membri importanți l-au susținut permanent, pentru că preocupările sale se înscriau perfect în preocupările Asociațiunii pentru promovarea științelor în rîndul masei românești din principatul transilvan, inițiativă luată și înscrisă în programul său de către George Barițiu. Cunoștințele dobîndite în anii de studiu la Universitatea din München i-au permis să-și pună inteligența în scopul construirii unui avion după o concepție proprie. Ne oprim la cîteva momente deosebite, care atestă atașamentul lui Vlaicu la idealurile ASTREI, legăturile de prietenie dintre el și cei mai de seamă astriști.

 Un astfel de exemplu îl constituie zborul său din ziua de 27 august 1911 de la Blaj, cînd aici se desfășurau Serbările Jubiliare ale Asociațiunii ASTRA – 50 de ani de la înființare – și unde Octavian Goga – cel mai bun prieten al său – își împărtășea bucuria că Vlaicu „…are de gînd să încerce la Blaj noul său aparat monoplan, pe care l-a terminat acum”.

 Serbările de aici s-au transformat ad-hoc într-o uriașă manifestare națională. Au fost prezenți, printre alții: N. Iorga, I. G. Duca, George Coșbuc, Octavian Goga, St. O. Iosif, I. L. Caragiale, iar dintre prelați îl amintim pe episcopul de Caransebeș – Miron Cristea – viitorul și primul patriarh al României. Cităm din presa vremii: „Alături de triumful și de serbarea jubiliară a celei mai înalte instituții culturale a noastre, vine biruitorul văzduhului, cel dintîi aviator român, să planeze în regiuni înalte, încununînd cu o coroană de învingere năzuințele noastre culturale”. Ziarul „Tribuna” din Arad scria: „după coborîre însuflețirea a luat proporții nemaipomenite. Arhiereii l-au îmbrățișat rînd pe rînd pe Vlaicu, iar poporul l-a purtat pe brațe, pe el și pe părinții lui”. Lumea extaziată, privind această minune, stătea nemișcată, plină de emoție, pentru ca apoi, electrizată, să izbucnească în aclamații entuziaste, care acopereau vîjîitul elicelor și zgomotul motorului. Pălăriile și batistele fluturau în aer, unii plîngeau de emoție și poate de teamă pentru Vlaicu. Era primul zbor în Ardeal cu un aparat cu motor, proiectat, construit și pilotat de un român, și aceasta la Blaj.

 Singur, Caragiale lăcrima: „Plîng pentru că simțesc că acest geniu al nostru va trebui să moară, ca gloria ce o revarsă asupra neamului românesc să fie desăvîrșită”. Și Caragiale i-a dăruit aviatorului fotografia sa cu dedicația: „Traiască Vlaicu! Și sus, tot mai sus! 1911, Caragiale” (fotografia se păstrează în muzeul memorial Aurel Vlaicu). Tot atunci, Caragiale l-a îmbrățișat pe Vlaicu și i-a zis: „Ești cel mai mare geniu al poporului nostru, băiete. Să trăiești. Avem și noi cu cine să ne mîndrim!” Ochii lui Vlaicu s-au umplut de lacrimi.

 De interes aparte este finalul unei „epistole anonime”, din care rezultă că semnificația zborului de la Blaj a fost mult mai largă decît o ascensiune aeriană, un record sportiv, această demonstrație aeriană contribuind la creșterea conștiinței de neam a românilor ardeleni. „Cînd sburai deasupra pietrei mute a libertății noastre încătușate și peste Crucea lui Iancu, atunci s-au rupt cătușele și a sburat cu tine un neam întreg ce aștepta de mult o dreaptă răsplată”.

 Cel mai semnificativ moment al legăturii dintre VLAICU și ASTRA este cel prilejuit de Adunarea Generală a Asociațiunii, care a avut loc la Orăștie, în zilele de 14-15 septembrie 1913. Această adunare a fost programată la Orăștie tocmai în cinstea lui Vlaicu, pentru a i se sărbători succesul visului său drag, acela de a uni sub vrăjitele-i aripi întregul pămînt românesc. Vlaicu dorea să treacă munții Carpați cu aparatul său vrăjit.

 Au venit atunci la Orăștie oameni politici din tot Ardealul, iar din România o strălucită delegație în frunte cu Barbu Delavrancea, însoțit de fiica sa Cella, care a și susținut un concert în seara zilei de 15 septembrie, împreună cu Veturia Triteanu – viitoarea soție a lui Octavian Goga. Și mai era așteptat un sol deosebit de drag tuturor, Aurel Vlaicu. Dar, în locul aeroplanului de care era așa de mîndru Aurel, a sosit o telegramă care anunța vestea tragică a dispariției feciorului din Binținți.

 Prăbușirea lui s-a transformat în jertfă, iar jertfa în simbol. Revista „Luceafărul” din 1913 scria: „Cu lacrimi în ochi ascultam toți glasul înecat al președintelui Asociațiunii, Andrei Bârseanu, care anunța, după deschiderea adunării generale, marea pierdere, cu lacrimi în ochi îl îmbrățișează pe Delavrancea, pe căruntul părinte al lui Vlaicu, cu lacrimi în ochi privesc toți la acești bătrîni care își strîng mîna și nu găsesc un singur cuvînt care să tălmăcească durerea lor și a noastră tuturor”.

 Sub apăsarea acestei tragice întîmplări s-au desfășurat serbările de la Orăștie ale Asociațiunii. Durerea obștească și-a ajuns culmea cînd în șirul voinicelor grupe de călușeri din satele din jurul Orăștiei, s-au ivit flăcăii din Binținți, cu steagul îmbrăcat în zăbranic negru.

 Vlaicu e primul sol al unui vis milenar, întîiul soldat căzut pe cîmpul de bătaie, cel dintîi sînge vărsat pentru trecerea Carpaților. Pasărea lui nu și-a oprit decît o clipă aripile, ea va pluti întotdeauna deasupra sufletelor noastre – uriașă pasăre albastră a credinței românești.

 Iată ce scria Vasile Goldiș, după tragicul eveniment: „… ci Vlaicu a fost inventatorul care a dezvăluit lumii geniul neîntrecut al acestui neam, care are menirea să meargă în fruntea civilizației umane alături de celelalte neamuri ce s-au zămislit din nobila gintă latină. Și Aurel Vlaicu a fost al nostru, a fost fiul oropsitului popor românesc, căci distinsele calități ale acestui suflet rup lanțurile și topesc gheața de care este acoperit, cerînd cu forță irezistibilă dreptul său de libertate. Aurel Vlaicu a fost eroul nostru național, alături de Mihai Viteazul, alături de Avram Iancu.

 Aurel Vlaicu ne-a înălțat moralul, ne-a întărit conștiința națională, cu magică putere a fortificat credința noastră în izbînda dreptului nostru la libertate națională”.

 În 1920, la Sibiu, are loc prima Adunare Generală a Asociațiunii de după război, prilej cu care Ion Agârbiceanu propune a se înființa o „dare cultural㔠pentru cărturarii români și s-a hotărît continuarea apelurilor de sprijin, a subscripțiilor și colectelor pentru ridicarea unui monument lui Aurel Vlaicu.

 În semn de prețuire a memoriei lui Aurel Vlaicu, în 8 iunie 1925 a fost aplicată o placă comemorativă pe pereții casei în care s-a născut aviatorul, de către Despărțămîntul ASTRA Orăștie și Liceul „Aurel Vlaicu” din același oraș, iar Adunarea Generală a Despărțămîntului Orăștie, din ziua de 25 februarie 2002, a hotărît ca despărțămîntul nostru să-i poarte numele.

 Ce alte gînduri mai înălțătoare ne-ar putea îmbărbăta pe noi, astriștii de azi, decît cele care l-au călăuzit pe Vlaicu în întregul său demers, unirea și frățietatea tuturor românilor spre propășirea și gloria neamului românesc între națiunile lumii?

Miron Simedrea,
Secretar al Despărțămîntului ASTRA Orăștie