Īnvirtita de pe Mures, intre Prut si Nistru

Īntre 24-26 aprilie 1998, Ansamblul folcloric profesionist RAPSODIA CALIMANULUI din Toplita – Harghita a prezentat locuitorilor din Edinet, Tirnova, Blesteni din acelasi raion si celor din Sirauti, raionul Briceni, localitati din nordul Republicii Moldova, un spectacol folcloric de aleasa tinuta.

Cei mai multi dintre localnici vedeau pentru intiia oara, pe viu, minunatele dansuri si costume din Maramures, din Banat si din Cimpia Transilvaniei.

Toplitenii, la rindul lor, au putut percepe in mod concret notiunile abstracte din cartea de istorie la Cetatea SOROCA si au inteles ca eliberarea Ardealului si unirea acestei provincii cu Romania se datoreaza intrucitva si sacrificiului basarabenilor.

Unii spectatori, mai in virsta, lacrimau de emotie amintindu-si ca, in tinerete, au trait si ei in Romania. Altii, mai tineri, au constatat ca romanii nu sint niste capcauni imperialisti, cum li se spunea cindva la scoala, ci oameni cu inima mare si calda, ca si ei; plodurile, cu induiosatoarea lor puritate, saltau in ritmurile maramuresene si se intreceau sa ofere flori artistilor.

Cei de la poalele Calimanului, gospodari cu simt practic, se mirau admirind pamintul negru si gras dintre Prut si Nistru, livezile nesfirsite de meri in floare si, trecind prin Pererita, locul natal al poetului GRIGORE VIERU, se faleau ca acesta este cetatean de onoare al orasului lor.

Sigur, nu s-au petrecut toate dupa scenariul Podului de flori. Amaraciunea si obida gazdelor razbatea dincolo de stradania lor de a fi cit se poate de ospitalieri. Nu le era usor. De la Craciun pina la Pasti nu primisera salariile (ma refer la cadrele didactice). Īsi puneau insa cu dragoste si darnicie pe masa ultimele rezerve de zacusca, muraturi si compoturi, rusinindu-se de nepasarea unor alti concetateni.

Oaspetii, la rindul lor, au dat dovada de aceeasi netarmurita dragoste si daruire. Īn ciuda oboselii, a conditiilor precare de cazare si masa.

Semnificativa in acest sens este hotarirea lor de a continua spectacolul in aer liber, la lumina lunii si a stelelor, cind din motivul de economisire a energiei, s-a intrerupt lumina in caminul cultural. La insistenta celor din Sirauti, s-a facut lumina-n sat si spectacolul a fost reluat in sala ca si cum nu s-ar fi intimplat nimic.

Am insotit acest ansamblu, prezentindu-l cu caldura, ca una ce fusesem in mai multe rinduri oaspete al traditionalului festival de folclor pastoresc MIORITA, organizat la Toplita, si ii indragisem pe acestia pentru entuziasmul si pasiunea lor fara egal. Pe de alta parte, glasul singelui ma indruma sa vad si sa cunosc mai bine Basarabia, unde se afla radacinile neamului mei, al ciresilor din care fac insami parte, eu, cea care infloresc, rodesc cit pot si ma scutur dincoace de Prut, in Romania.

Am avut, fiind in Basarabia sentimentul ca jalea, cuprinsa in versurile lui O. Goga „|i jale duce Murasul/ |i dus tustrele Crisuri", izvoraste din insasi inima mea si se revarsa peste Prut si Nistru, amestecindu-se in unda lor cu jalea romaneasca, ce curge in albia acestora de secole.

Ramin cu certitudinea ca acest eveniment cultural generat de marinimosul program al ASTREI ne-a apropiat in mod sincer si duios, indulcind intr-o anume masura romanofobia, cultivata atit de asiduu de propaganda sovietica si filorusa, insemnind un pas concret, plin de noi semnificatii pentru retrezirea si consolidarea unitatii in cuget si simtire a romanilor de pe Mures si de dincolo de Prut, crescuti pe malul acestor statornice ape si luati de veacuri in volbura apelor istoriei.

Lucia CIRE|