Itinerare turistice

MASIVUL CEAHLAU

}NTRE CARARI DE LEGENDA |I IMPERATIVE ECOLOGICE

Privit din imprejurimile Iasilor, nota V. Valsan in minunatele sale descrieri geografice. Ceahlaul „se desprinde ca o coroana de ametist asezata pe fruntea Moldovei". O fericita metafora, care incumba atit poezia, cit si stiinta, caci cine a avut norocul sa mai prinda din dealul Copoului, in diminetile senine, profilat la orizontul vestic, conturul perfect al tapsanului alpin cu Ocolasul Mare si Toaca, aceasta din urma flancata de o minuscula capatina de zahar – stinca Panaghiei, a avut intr-adevar revelatia incoronarii violete, transparente si maiestuoase a pamintului moldav. Din pacate, astazi, din acelasi loc, nici cel cu ochi de vultur nu mai poate deslusi conturul acestei coroane regale. |i totusi, in toamnele uscate si senine de pe Valea Siretului, tapsanul alpin al Ceahlaului ne va aparea si astazi profilat cu maretie, iar in amurgurile limpezi, steiurile sale sclipesc atragator, incit ai impresia ca poti lesne ajunge la poalele muntelui, desi in linie dreapta distanta de la Roman pina la cabana Dochia este de 75 km!

Pozitia geografica a masivului, care in toate directiile este marginit de munti din ce in ce mai josi, faciliteaza, iarasi, o neobisnuita vizibilitate de pe platoul sau alpin si mai cu seama de pe virfurile Toaca (1900 m) si Ocolasul Mare (1907 m). Spre nord si nord-est, de exemplu, se recunosc toate masivele si culmile muntoase pina la crestele maiestuoase ale Rodnei; iar nu rareori montaniarzii impatimiti ramin sa innopteze la marginea sud-estica a abruptului, pentru a vedea luminile Pietrei, Romanului, ale Iasilor si (spun unii), mai spre sud-est ale farului si portului Odessa!

A cutreiera Ceahlaul nu inseamna a face o „promenada" din Durau, prin Poiana Vezuri, pina la cascada Duruitoarea sau pina la cabana Fintinele, desi din punct de vedere geografic te afli in plin perimetrul masivului (cuprins intre Valea Bistricioarei – la nord, lacul de acumulare Izvorul Muntelui – la est, Valea Bicazului – la sud si Valea Bradului – la vest). A cutreiera Ceahlaul inseamna a-i cunoaste, a-i cuceri, dar si a-i intelege si respecta abruptul sau central, care, din toate directiile, este jalonat de stinci si ansambluri de steiuri semete, cu tipuri de relief modelate in conglomerate si calcare cretacice, mai toate purtind denumiri plastice si legende dintre cele mai atragatoare, atestind imaginatia creatoare a oierilor si padurarilor locului.

Nu trebuie sa cautam reliefuri carstice deosebite in Ceahlau. }n calcarele sale recifale, care apar pe suprafete restrinse (stinci izolate), apar tipuri simple de exocarst – lapiezuri liniare si tabulare (pe stincile de la obirsia Izvorului Alb, pe cele de la baza Ocolasului Mic sau pe Piatra cu Apa). Asa-zisele grote care apar sporadic nu sint altceva decit niste nise, datorate mai cu seama eroziunii eoliene. Reliefurile care acorda statut de unicitate acestui masiv s-au dezvoltat cu precadere in conglomerate de Ceahlau, prin fragmentarea acestor roci de catre eroziunea pe verticala a apei sau prin inaintarea regresiva a torentilor. Tipice sint si steiurile ascutite la virf (Claile lui Miron, Degetul Ocolasului Mic, Stincile de la Vararie, Caciula Dorobantului), dar si cele cu aspect de turnuri crenelate (Detunatele, Turnu lui Budu, Pavilionul de sub Ocolasul Mare, Piatra Lacrimata). Ca sa ajungi sa te bucuri de toate acestea, ai multiple posibilitati.

Cararile legenda te vor purta de la cabana Fintinele, pe linga stinca bizara Caciula Dorobantului, mai sus, printre Pietrele lui Baciu si Piatra cu Bani si apoi pe sub Panaghia („Iubita a Soarelui"), pina pe platou, sub virful Toaca. Dar poti ajunge la Cabana Dochia si urcind pieptis pe deasupra Duruitoarei – traseu interzis iarna. De la cabana Izvorul Muntelui, ca si de la debarcaderul satului Izvorul Alb, te poti indrepta spre platou pe sub Dochia, stinca ce ar reprezenta, spune legenda, pe fiica regelui Decebal, care, urmarita de ostasii lui Traian, s-ar fi rugat fierbinte lui Zalmoxis s-o transforme in stana de piatra, in timp ce steiurile mai mici de sub ea ar fi oile sale. Dar tot de la cabana Izvorul Muntelui mai ai de ales doua trasee: fie prin Curmatura Lutu Rosu, prin Politele cu Crini – rezervatie forestiera („crinii" fiind speciile de larice – Larix polonica si Larix decidua), conifere cu frunze cazatoare, apoi pe sub Piatra cu Apa si prin Grohotisul Detunatelor; fie prin ocolirea abruptului sud-estic, prin Poiana Maicilor, apoi pe linga Claile lui Miron, pe sub Ocolasul Mic si Ghedeon – traseul fiind deosebit de spectaculos. Dar cea mai impresionanta priveliste spre abrupt ti se ofera de pe versantul sudic, dinspre Poiana si Curmatura Varatec, de unde, venind din satul Neagra, de pe Valea Bicazului, zona inalta a Ceahlaului ti se infatiseaza deodata ca o inexpugnabila cetate, avind in fata, drept contraforturi severe si tacute – Turnu lui Budu si Ana.

Spuneau batrinii locului ca falnic era viteazul Budu, capitan de osti a lui Alexandru cel Bun. Faima sa se dusese departe, trecuse muntii si ajunsese pina in Tara Nemteasca. Aprig minuitor de palos in luptele cu tatarii, era pretuit de toti ostenii, dar mai cu seama iubit de Domnita Ana, logodnica sa, fiica mai mica a voievodului. Cum se intorcea la Curte victorios, Budu isi salta logodnica pe seaua bidiviului sur si luau calea Ceahlaului. Legau calul la poalele muntelui, apoi urcau pe tapsanul cu flori de stinca de unde, mina in mina, priveau inmarmuriti apusul Soarelui... Dar iata ca, intr-o zi, Budu nu s-a mai intors viu din lupta. A intrat in Cetate purtat pe scuturi de ostenii sai si mare si indelungata jale se asternuse in curte... Iar scirba Domnitei Ana fara margini si ostoire era... Dupa o vreme, s-a gindit domnitorul sa puna friu la atita jale si Curtea iarasi s-a umplut de veselie, de muzici si mai ales de petitori, care de care mai viteaz si chipes, dar, pasa-mi-te – Ana tot neinduplecata in durerea sa. Deseori isi lua cu sine o slujnica si un strajer de taina, spre a purcede in Ceahlau, pentru a-si aminti de placutele ragazuri petrecute aici cu iubitul ei... |i iata ca, intr-o seara, s-a apropiat de ea cu temeneli si vorbe mieroase, un vrajitor care se pripasise pe aceste meleaguri si care-i aflase durerea... Mai spune legenda ca Ana a aflat de la acel vrajitor venetic cuvintele magice pe care sa le rosteasca pe inserate pentru a-l invia pe Budu. Iar de atunci, de multe ori plecau cei doi – Ana si strigoiul – calare pe bidiviul sur, haladuind apoi printre steiuri la lumina Lunii. Numai ca, intr-o noapte, domnita a rostit mai tirziu decit trebuia acele cuvinte, astfel ca, dupa ce strigoiul a legat surul la poalele muntelui, cei doi n-au mai apucat sa urce pe tapsan, caci cintasera cocosii. Vraja s-a risipit intr-o clipita si ei au devenit stane de piatra: Budu – falnic, cu o coroana crenelata pe crestet, iar Ana – alaturi, subtire, mladioasa si aplecata putin spre iubitul ei. }n vale – mai spune o varianta – bidiviul si-a inaltat capul, a nechezat prelung si a devenit si el Piatra Sura de deasupra piciorului dintre Bistre...

Ceahlaul este, asadar, un „conglomerat de legende", la care au conlucrat zbuciumatul trecut geologic, geomorfologia si folclorul local. Pe aceste carari de legenda, drumetul – turist ocazional sau montaniard experimentat – isi poate gasi linistea, contemplind in final, de pe platou, grandoarea si singuratatea alpina. Din pacate, nu toti au stiut si stiu sa respecte Muntele. Decenii de-a rindul, adevaratii oameni de munte s-au confruntat cu deteriorarea mediului din aceasta zona, in care au misunat si persoane lipsite de educatie ecologica. Neputinciosi in a-si lasa numele pe coperta vreunei carti sau pe vreun brevet de inventator, unii au preferat sa si-l „imortalizeze" aiurea, pe stinci sau pe trunchiurile arborilor; altii au daruit muntelui mormane de sticle sparte si de cutii goale de conserve. Au existat chiar si „Domni Goe" care, sub privirile admiratoare ale „mamiticilor", s-au razboit aprig cu jnepenii si cu alte specii ocrotite...

Dar Muntele are inca prieteni! }n anul 1994, Consiliu Judetean Neamt a legiferat Rezervatia Naturala Ceahlau (deocamdata cu o suprafata de circa 18 ha), iar decretarea intregului masiv ca Parc National poate ca nu este prea indepartata. Paza si protectia Rezervatiei ii revine Salvamontului Neamt, al carui sef – inimosul doctor Raul Papalicef – a initiat un program care prevede instruirea personalului, efectuarea unor reimpaduriri, revizuirea si marcarea clara a traseelor, stabilirea locurilor de campare, amenajarea unor locuri de popas, dar mai ales igienizarea intregului masiv. Principalul partener in demararea programului a fost gasit in Fondul danez de sprijin pentru mediu in Europa Centrala si de Rasarit, institutie care a investit in acest scop citeva milioane de coroane daneze (circa 1 milion USD), iar dintre colaboratorii stiintifici antrenati in realizarea obiectivelor trebuie mentionati si specialistii de la Universitatea si Muzeul de |tiinte Naturale din Iasi. |i poate ca nu e prea departata nici ziua in care vom asista la revigorarea Sarbatorii Muntelui, nedeia de la inceput de septembrie, care in ultimele decenii a fost deturnata si in timp, si in semnificatie!

Mihail HAREA