Primul festival folcloric al vlahilor

Zbor si zafet la Dii! asa s-ar denumi, printr-o expresie veche, regionala, dar plina de substanta, care prin extensie inseamna serbare populara, manifestarea cultural-artistica, Primul festival folcloric care a avut loc la Rabrovo-Vidin, Bulgaria. Zafet sau zaiafet (in turca ziyafet) denumeste o petrecere mare, cu lautari; Dii este numele arhaic si popular al orasului Vidin, din Bulgaria.

Nu m-am oprit asupra acestor cuvinte in mod aleatoriu, ci le-am selectat din conversatia cu citeva spectaculoase septaugenare ale acestui prim festival de cintece si dansuri populare valahe: Rabrovo-Vidin, 1998.

Asadar, lume vesala, scrinciob, tarabe, bere, mici, dar si expozitia etnografica, simpozionul stiintific, conferinta de presa si intilnirile de suflet dintre participanti.

Pe scena din centrul satului Rabrovo jucara mindru, dupa lauta, clanaret si ceval sau alte instrumente muzicale, specific balcanice, jocuri d-ale batrine, care acusa iesira (din uz), ca, de cind se facu treaba asta, de ne luara pamintu, mai toti fugira la oras, in casi mari, blocuri le zice.

Dupa o spectaculoasa parada a straielor timp de doua zile au evoluat formatii artistice din Bor (Serbia), Bitolia (Macedonia), Celaru (Dolj), Cernauti (Ucraina), Chisinau (Republica Moldova), Voivodina (Iugoslavia) si din Bulgaria: Cosovo, Silistra, Ginzova, Velingrad, Vidin s.a. S-au dansat hore, briuleturi, geamparale, ricenite, topaite, vlasce... S-a cintat in graiuri si dialecte romanesti, care au prilejuit deopotriva incintarea localnicilor si oaspetilor.

Gratia si eleganta aromanilor din Macedonia, jocul banatenilor din Voivodina, costumele si folclorul ciobanilor din Bor, forta si vigoarea vlahilor din Bulgaria, repertoriul „Talancutei" din Chisinau vor ramine in mod sigur multa vreme in memoria celor ce le-au urmarit.

Vlahii din Bulgaria traiesc intr-o zona in jurul Vidinului, pe malul Dunarii, in dreptul Calafatului, care inscrie un perimetru aflat de-a lungul granitei bulgaro-iugoslave; ca o prelungire etnica a Timocului. Graiul din partea de rasarit a lantului carpatic timocean este unul arhaic, oltenesc, presarat cu neologisme sirbesti. Portul si creatia populara vadesc o impresionanta unitate pentru romanii de pe ambele maluri ale Dunarii; relatiile dintre acestia, inclusiv inrudirile ancestrale, istoric determinate fiind o constanta, atestata indeobste de creatia folclorica.

Portul vechi, de sarbatoare, al femeilor era cu vilnic, pristelca rosie, camasa cu platci cusute, cu bibile pe mineci, facute cu iglita, cratane rosii cu trii canafele, soarta de catifea, soarte potricalite, ilice albe, opinci. Fetele mari sa primenea cu doua coade in vale si cu percini, sa chitea cu flori; da acuma iesi portul ala, (dar), zo, era mindru!

}ntr-adevar, toate formatiile vlahilor au convins ca inca traditia lor este puternica si ca au suficiente elemente culturale si artistice care le marcheaza identitatea.

La simpozionul stiintific desfasurat cu acest prilej au fost discutate probleme diverse, unele controversate, ale comunitatii de romani din Peninsula Balcanica. Multe interventii s-au referit la originea si situatia actuala a aromanilor, urmasii romanilor din sudul Dunarii.

O legenda pe care aromanii o resping cu indignare spune ca stramosii acestora erau pirati din Corsica, exilati in Pind si Gramsk, pentru a nu mai vedea niciodata marea. }n replica, o alta explicatie, pro domo de data aceasta, referitoare la denumirea de tintari (nume pe care il dau sirbii aromanilor), sustine originea imperiala a acestora: sin = fiu, tar = imparat. Asupra acestui etnonim s-a cazut de acord ca poate fi o porecla, atribuita aromanilor care pronunta numeralul cinci in forma tint.

Despre tezele tendentioase care ii considera venetici tocmai pe romanii in care s-a produs etnogeneza poporului nostru, poetul si publicistul Vasile Tariteanu, de la Cernauti, afirma ca acestea sint daunatoare, deopotriva comunitatii etnice si statelor respective: Ar fi o mare pierdere sa dispara aceste buchete frumoase. Sa ne privim ca frati si nu ca dusmani. Despre minoritarii romani, din afara granitelor Romaniei, acelasi Vasile Tariteanu e convins ca toti sintem copiii aceluiasi neam si ca statul roman are datoria de a ne ajuta asa cum o mama isi ajuta toti copiii.

De data aceasta, intr-adevar, statul roman a contribuit substantial la organizarea acestui Festival. Material si afectiv. Prezenta la Vidin a d-nei Gabriela Cursaru, expert guvernamental la Secretariatul de Stat pentru Romanii din afara granitelor, a d-lui Mugur Vasiliu, subsecretar de stat, a d-lui Ion Talpes, ambasadorul Romaniei la Sofia a confirmat inca o data interesul pe care Romania il are pentru copiii ei de pretutindeni.

Conferinta de presa, organizata cu acest prilej, a insumat confesiuni si profesii de credinta edificatoare in acest sens. Entuziasmul a fost generat de admiratia unanima pentru diversitatea culturii si civilizatiei multiseculare romanesti, de elementul definitoriu pentru identitatea neamului romanesc aflat in Romania si peste granitele ei: in Bulgaria, Ucraina si Republica Moldova, de deschiderea ampla si permanenta a acestei culturi si civilizatii in raport cu cultura si civilizatia popoarelor in mijlocul carora romanii traiesc.

Am citit, aflindu-ma in Bulgaria, intr-un ziar din Vidin despre apatrizi si despre destabilizarea pe care acestia o incurajeaza in zona Vidinului. Nimic mai fals si mai neintemeiat! Festivalul folcloric al Vlahilor a demonstrat tocmai contrariul: unitatea si dorinta de convietuire pasnica pe baza unui fond cultural si spiritual faurit impreuna.

Realizarea intr-un timp atit de scurt si in ciuda dificultatilor a unei asemenea grandioase manifestari este dovada cea mai convingatoare ca putem exista si trai in pacea pe care neamurile insesi si-au statornicit-o vreme de veacuri.

Trebuia, pentru o asemenea demonstratie, sa existe un om, cinstit si curat, energic si entuziast de talia d-lui Ivan Alexandrov, presedintele Asociatiei Vlahilor din Vidin, si un colaborator pe masura, din partea romana, care si-a gasit intruchiparea in persoana d-nei Areta Mosu, presedinte al Despartamintului ASTRA – M. KOGALNICEANU, Iasi, vicepresedinte al ASTREI – ROMANIA.

Aceasta a fost imprejurarea, istorico-culturala si aceasta ne-a fost norocul, noua, tuturor, consemnat mai in detaliu decit o facem, la timpul potrivit de T.R. MOLDOVA, T.V.R. Iasi, de reprezentantii Ligii Romanilor din Moscova si de alti reprezentanti ai masmediei care, speram, au intrat in istorie,odata cu evenimentul.

Lucia CIRE|