coseriu.JPG (37377 bytes)

NEVOIA DE CO|ERIU

Lingvist si filosof al limbajului, fondator al unor noi directii de cercetare in semantica, romanistica, socio- si etnolingvistica, ca si in alte domenii aferente, Eugen Coseriu a realizat – dupa cum spune cel mai avizat comentator al sau din spatiul romanesc, Mircea Borcila – „o vasta si profunda mutatie a orizonturilor lingvisticii". Anvergura acestei mutatii este precizata de profesorul clujean in urmatorii termeni: „Nimeni nu poate spune ce cai va urma lingvistica in viitor. Dar putem afirma deja, fara exagerare, ca teoria lingvistica a lui Eugen Coseriu nu va fi mai putin importanta pentru lingvistica post-structuralista decit au fost ideile lui Ferdinand de Saussure pentru structuralismul lingvistic." (Energeia und Ergon, „Studia in honorem Eugenio Coseriu", 1988).

„Fenomenul Coseriu" nu este circumscriptibil doar stiintei, chiar daca „geniu al stiintei" a fost numit adesea. El nu este doar savantul care a schimbat directiile de gindire a realitatilor lingvistice, scotind lingvistica din situatia falsa de stiinta-pilot a disciplinelor umaniste pentru a o reda omului si rosturilor ei reale, ci si modelul rar si viu al maestrului de gindire.

Idealism in stiintele culturii, realism in lingvistica, integralism in teoria si practica cercetarii, iata citeva dintre provocarile epistemologice ale savantului roman, originar din Basarabia, intemeietor al |colii lingvistice de la Tübingen, cu elevi de notorietate in toata lumea.

„A spune lucrurile asa cum sint" – unul dintre principiile fundamentale ale realismului lingvistic coserian – reprezinta o cale de urmat in orice cercetare stiintifica si cu deosebire in domeniul umanisticii. }ntoarcerea la simplitatea grava si aspra a realitatilor investigate, spre care indeamna Maestrul, presupune o veritabila asceza intelectuala, care consta, fie si partial, in despovararea de ratacirile epistemologice anterioare, alimentate de pozitivism, in stiintele culturii, sau nascute din imaturitate personala.

Spre deosebire de alti lingvisti sau filosofi recunoscuti ca inovatori ai domeniului lor, Eugen Coseriu isi construieste sistemul de gindire intr-un limbaj bazat pe termeni „garantati" de sensurile uzuale pe care le au acestia in limba in care isi concepe discursul stiintific. De aceea, dificultatile receptarii unui text coserian nu tin de terminologie. Prin chiar conceptia care a stat la baza aparitiei ei, terminologia, acest prim palier al unei naturale conceptualizari, joaca un important rol in modelarea gindirii lucrurilor.

Printr-o strategie de autentic maestru de gindire, savantul te cucereste cu modul socratic de a investiga o realitate, pe care mai intii o „adulmeca" din mai multe unghiuri (ce se vadesc ulterior a fi cele esentiale), fixind la fiecare punct important al demersului cite un termen fundamental pentru intelegerea de mai tirziu. Cu o astfel de inspirata calauza, simti ca intri, incetul cu incetul, intr-o lume noua a intelegerii, in care te descoperi in posesia unui alt mod de a gindi.

}ntr-un spatiu-timp istoric in care normele elementare ale activitatilor culturale s-au relativizat pina la disparitie (in Est, ca si in Vest), Eugen Coseriu reactualizeaza avertismentul filosofului spaniol Ortega y Gasset – absenta normei e barbarie" – si proclama, ori de cite ori are ocazia, intr-o exprimare „profund litotica" (Mircea Borcila) principiile care ar trebui sa stea la baza activitatilor culturale: principiul universalitatii, al antidogmatismului, principiul traditiei, al spiritului critic si principiul actualitatii. Acestea sint, de altfel, principiile care i-au guvernat intreaga activitate stiintifica, favorizind – dupa cum singur marturiseste – importantele sale descoperiri si succese in lumea stiintifica.

Opera de ginditor si lingvist a lui Eugen Coseriu, ca si unica sa maiestrie pedagogica i-au adus elogii de care nu s-au bucurat multi in lume, indreptatind cuvintele unui mare admirator al sau, Hans Helmut Christmann: „daca e «sa spunem lucrurile asa cum sint», atunci trebuie sa recunoastem ca avem de-a face cu un gigant". O buna intilnire cu un asemenea maestru de gindire survine in viata celui care o traieste cu forta si violenta unei convertiri. Unele carti citite trebuie inchise pe veci, altele trebuie deschise si mereu redeschise. Gindirea savantului nu ti-o poti asuma fara a-ti schimba din temelii orizontul epistemologic, deontologia, chiar crezul profesional. A prelua de la Eugen Coseriu un set de disocieri impreuna cu un numar de termeni poate fi o treaba utila, insa lipsita de importanta si infecunda atita vreme cit insusirea lor nu implica deprinderea unui alt mod de a gindi si de a face cercetare.

Neurmarea in spirit a filosofiei si lingvisticii coseriene in spatiul romanesc (|coala de la Cluj reprezinta o fericita exceptie!) are o motivatie mai adinca decit explicatiile socio-culturale la indemina. Lumea romaneasca nu este pregatita inca sa-l urmeze dintr-un motiv mai degraba metafizic. Predominanta mentalitatilor materialist-pozitiviste in stiintele umane, existenta unor aprehensiuni indelung exersate fata de idealismul filosofic (singurul realist in stiintele culturii, dupa Eugen Coseriu) au creat in timp un adevarat blocaj epistemologic, pe care multi nu-l constientizeaza inca ori nu doresc, nu au suficienta forta sa-l depaseasca. Probabil este necesara o perioada de timp in care seductiile modelelor intelectuale occidentale de inspiratie structuralista sa se epuizeze, dezvaluind, odata cu ingroparea celor de pe urma iluzii, nevoia de Coseriu in lingvistica, in stiintele culturii in general.

Lucia CIFOR